Ca peste tot în ţară, și la Sfântu Gheorghe oamenii se plâng de preţurile oricum prea mari la mâncare, iar atunci când vine vorba despre alimentaţia de post, cei mai mulţi spun că aceasta ajunge uneori să fie mai scumpă decât mâncarea ”de dulce” Cel mai lung şi cel mai aspru post din an, Postul Paştelui, scoate din buzunarele credincioşilor sume destul de mari, astfel că tot mai mulţi aleg să mănânce mai puţin de post şi mai mult aşa cum se nimereşete. Ca peste tot în ţară, și la Sfântu Gheorghe oamenii se plâng de preţurile oricum prea mari la mâncare, iar atunci când vine vorba despre alimentaţia de post, cei mai mulţi spun că aceasta ajunge uneori să fie mai scumpă

Ca peste tot în ţară, și la  Sfântu Gheorghe oamenii se plâng de preţurile oricum prea mari la mâncare, iar atunci când vine vorba despre alimentaţia de post, cei mai mulţi spun că aceasta ajunge uneori să fie mai scumpă decât mâncarea ”de dulce”

Cel mai lung şi cel mai aspru post din an, Postul Paştelui, scoate din buzunarele credincioşilor sume destul de mari, astfel că tot mai mulţi aleg să mănânce mai puţin de post şi mai mult aşa cum se nimereşete. Ca peste tot în ţară, și la  Sfântu Gheorghe oamenii se plâng de preţurile oricum prea mari la mâncare, iar atunci când vine vorba despre alimentaţia de post, cei mai mulţi spun că aceasta ajunge uneori să fie mai scumpă decât mâncarea ”de dulce”, care include carne, lactate şi ouă.

Piaţa Centrală din Sfântu Gheorghe are tarabe pline cu verdeţuri şi legume, numai bune pentru perioada postului, însă majoritatea vânzătorilor se plâng de cumpărători puţini, porniţi pe alesul mărfii şi pe cantităţi cât mai mici. Pieţarii spun că vânzările în această perioadă au scăzut dramatic faţă de cele din alţi ani, tocmai pentru că oamenii nu au bani şi nu-şi mai permit să ţină un post de la cap la coadă.

Vânzătorii din piaţă spun că nici Postul Paştelui nu mai este ce-a fost cândva, iar singurii care mai vin să cumpere din piaţă sunt pensionarii. Ce se cumpără mai mult sunt ceapa verde şi ridichile, pentru că acestea sunt noi şi de primăvară, însă în rest, oamenii nu se mai înghesuie să cumpere cartofi la 2,8 - 3 lei kg sau fasole, care a ajuns să coste 7 lei kg. De vinete care costă 10 lei kg, roşii cu 7 lei kg sau de ardei kapia, care ajung şi la 11 lei kg, nici nu poate fi vorba să fie cumpărate pentru mâncare de post, deoarece reprezintă mai degrabă un “dezmăţ culinar” în această perioadă.

“Din cauza crizei, nu prea vine lumea. Nu prea mai e diferenţă între post şi restul anului, aşa că şi perioada asta e foarte slabă. Merge prost, preţurile sunt mari pentru oameni şi tot ce se mai cumpără sunt verdeţurile, pe care le foloseşte toată lumea, chiar de ţine sau nu post”, spune o vânzătoare din piaţă, făcând un gest semnificativ spre culoarele goale dintre tarabe.

Puţinii cumpărători veniţi în piaţă cercetează îndelung fiecare tarabă şi cei mai mulţi pleacă aşa cum au venit: cu sacoşele goale, dezamăgiţi de preţuri.

“Sincer nu ştiu ce să mai zic şi cu Postul, că toate sunt scumpe. Dacă iau un kilogram de fasole cu 7 lei, se pot face o ciorbă şi o mâncărică scăzută, dar oricum e scump, că mai trebuie măcar ceapă, morcovi, ulei şi condimente. Asta în vreme ce un pui de la alimentară costă 10 lei şi putem găti din el ciorbă, un pilaf şi ceva friptură. Mi se pare tare scump să mai ţii şi post în ziua de azi, ca să nu mai zic că e cam deprimant, că oricum suntem necăjiţi”, spune Liviu Cioaglă, de 39 de ani.

“Eu ţin Postul Paştelui, dar nu mă pot lăuda că la fel ca-n alţi ani. Sunt cam scumpe toate şi parcă nu mai poţi cumpăra numai verdeţuri, legume şi fructe. Le mai combin aşa, încerc să ţin două-trei zile pe săptămână, dar în rest mănânc normal că parcă e mai ieftin”, spune la rândul său Valeria Cosma, o gospodină care tocmai a cumpărat un kilogram de cartofi, trei morcovi, o legătură de pătrunjel şi doi ardei iuţi noi.

Preparatele de post - scumpe şi artificiale

În alimentare, oferta de post e destul de variată în această perioadă, iar diverse feluri de preparate din soia, pateuri, iaurturi şi chiar brânzeturi vegetale, prăjituri şi produse de panificaţie pentru cei care ţin post se găsesc peste tot. Tot în post se mai pot consuma mazărea - preţul unei cutii pleacă de la 3 lei, măslinele – în jur de 6 lei punga sau halvaua - în jur de 3 lei pacheţelul de câteva sute de grame. Oamenii spun însă că preţurile sunt prea mari, mai mari decât atunci când aleg să mănânce normal, fără a ţine cont dacă e sau nu “de dulce”.

“Sunt foarte scumpe produsele de post şi pe deasupra mai conţin şi tot felul de chimicale. Mie îmi place oricum soia, dar în rest nu prea consum produse de post, care sunt scumpe-scumpe”, este de părere Cristina.

Elena are 27 de ani şi spune că a ţinut cu stricteţe Postul Crăciunului, însă nu s-ar încumeta la cel al Paştelui, care e lung şi fără dezlegări. Tânăra este însă de părere că nu e atât de scump să ţii post şi spune că se descurcă destul de bine atunci când alege să o facă, mai ales că fiind o consumatoare împătimită de dulciuri, pe perioada postului trebuie să renunţe la acestea şi deci ar putea spune chiar că face economii.

La Întorsura Buzăului, oamenii resping produsele de post din magazine nu doar din cauza preţurilor ridicate ci şi pentru că se tem de faptul că acestea nu ar fi foarte sănătoase.

Vasile Stroie, de 57 de ani, spune că preferă să ţină postul „ca la carte” şi cât mai sănătos. De aceea, omul nu consumă niciodată pateu sau caşcaval de post şi nici margarină, tocmai pentru că, spune el, sunt scumpe şi dăunătoare sănătăţii.

Întorsurenii preferă să consume cartofi, orez, fasole şi varză în această perioadă şi să evite chimicalele din produsele de post.

„Produsele speciale pentru post sunt foarte scumpe, foarte rar le cumpăr. Eu ţin post neapărat miercurea şi vinerea, în rest mănânc normal”, ne-a spus Gheorghe Zaharia.

Postul e o libertate, nu o impunere

Preotul Sebastian Pârvu este de părere că preţurile ridicate nu pot reprezenta o scuză de la nerespectarea Postului, însă subliniază că acesta este o libertate, o opţiune a fiecăruia şi că Biserica nicidecum nu îl impune nimănui.

„Este adevărat, viaţa este grea în aceste vremuri, dar postul înseamnă în primul rând cumpătare. În post este nevoie de o anumită reţinere de la tot, pentru că aceasta este esenţa - abţinerea. Biserica nu impune postul ci îl recomandă, postul fiind de fapt opţiunea fiecăruia, o chestiune de convenţie religioasă, de stabilire a unei legături cu divinitatea. Experienţa mea de preot mi-a arătat că toţi ajungem la un moment dat să avem nevoie de o legătură cu divinitatea, însă din păcate cei mai mulţi dintre noi o căutăm abia atunci când ajungem la necaz”, a explicat Sebastian Pârvu.

Potrivit acestuia, Biserica permite o cale de mijloc în privinţa postului doar în cazul mamelor care alăptează, al femeilor însărcinate sau al bolnavilor care se află sub tratamente stricte cu recomandări pe o anume alimentaţie. În rest, se presupune că un om sănătos poate ţine toate cele 41 de zile ale Postului Paştelui, dincolo de curăţirea sufletească beneficiind şi de o curăţire a organismului, care în restul timpului acumulează tot felul de toxine.