Cine este voluntarul care luptă zilnic pentru drepturile animalelor chinuite

La doar 21 de ani, Igyártó Nándor, un tânăr născut la Sfântu Gheorghe, și-a transformat dorința de a schimba mentalități și de a face tot ce îi stă în putință pentru a salva cât mai multe suflete chinuite într-o misiune personală. A ajutat în ultimii ani zeci de câini, pisici, cai și chiar și păsări care au avut nenorocul să se afle într-un loc și într-un moment nepotrivit. Voluntarul nu se laudă cu gesturile lui nobile nici măcar o secundă și nu așteaptă laude, ci vrea, dacă se poate, să îndemne oamenii la gesturi umane, prin puterea propriului exemplu. 

Igyártó Nándor locuiește la Ghidfalău și spune că deși iubea animalele dintotdeauna, nu a avut posibilitatea să le întindă o mână de ajutor celor care aveau nevoie de el înainte să își ia permisul de conducere, pentru că cele mai multe ori acest lucru implica deplasări dintr-o localitate în alta. Așa că la 18 ani, imediat după ce a terminat cu școala de șoferi și a promovat examenul, s-a apucat de treabă. Un punct de pornire a fost, spune el, și colaborarea cu Asociația pentru câini fără stăpâni AMY, în vara anului 2018. 

„Am ajutat de-a lungul anilor nu doar câini, pisici, cai, dar și păsări. Am crescut deja câțiva pui de porumbei și câteva berze. Și păsările au o viață grea uneori, pentru că din acest punct de vedere la noi nu avem la cine să apelăm pentru ajutor. Când este cazul, mă ajută o asociație de ornitologi din Sibiu”, ne-a spus Igyártó Nándor. 

Oamenii au început să îl sune din ce în ce mai des atunci când sunt martorii unor situații în care este pusă în pericol viața necuvântătoarelor. Sunt rare cazurile în care voluntarul ajunge acasă cu mâna goală. Azi un pui de cățel, mâine un cățel mai mare sau o pisică și tot așa. În fiecare zi, Nándor încearcă să facă tot posibilul să salveze animale abandonate și are grijă de ele până în ziua în care le găsește un prieten adevărat care să aibă grijă de ele toată viața lor. 

„Animalele rămân mereu în sufletul celor care le-au salvat, însă cei care fac ce fac și eu trebuie să știe că după un anumit timp trebuie să înveți să te detașezi și să te desparți de ele, sigur că doar în cazul în care știi că ajunge în mâini bune. Eu țin în continuare legătura cu oamenii cărora le-am dat animale spre îngrijire ca să mă asigur că totul este în regulă. Au fost și cazuri mai puțin plăcute, însă deja m-am învățat minte și știu cum trebuie să le evit și cum să procedez în astfel de situații”, ne-a spus voluntarul. 

Compasiunea, un dar și o povară  

Salvatorii de animale, prin natura muncii lor, sunt martorii multor cazuri de cruzime. Să vezi aproape în fiecare zi animale abuzate și să ai parte de atitudinea indiferentă a unor oameni față de ele nu este ușor. Compasiunea este atât un dar, cât și un dezavantaj pentru oamenii care aleg să fie salvatori. 

Igyártó Nándor își amintește de o situație recentă, în care a ajutat un cățel, iar acesta la scurt timp a pierit într-un incendiu violent, împreună cu stăpânul său.  

„Din păcate, am mai multe experiențe negative, decât pozitive. Recent s-a întâmplat ceva tragic. Mergeam pe strada Ciucului cu un prieten și m-am întâlnit cu un om în vârstă care m-a rugat să îl ajut pentru că are un cățel bolnav. Am reușit să tratez câinele și să îl trimit în Anglia, spre adopție, iar după ceva timp m-am întors la acel domn să îl ajut cu ceva de mâncare. Domnul m-a rugat să îl duc un alt cățel mai mic la vaccinat. Am plătit totul ca să aibă carnet la medic și să fie sănătos. Apoi am fost anunțat că un domn în vârstă din Sfântu Gheorghe a murit în incendiu și speram să nu fie domnul pe care l-a ajutat. Când m-am deplasat la locul unde a fost incidentul, mi-am dat seama că din păcate era vorba despre el, iar câinele nu era. A dispărut. A murit și el împreună cu stăpânul”, ne-a povestit voluntarul. 

Cei care aleg să meargă pe acest drum trebuie să își asume că de fiecare dată vor simți durerea pe care o simt și animalele și să învețe să meargă mai departe, oricât de marcante ar fi experiențele. 

„Trebuie să lași durerea asta în spate, pentru că altfel nu poți să continui și să faci față. Multe dintre cunoștințele mele n-au putut să continue și să își găsească liniștea sufletească după unele cazuri și trebuie efectiv să știi să te adaptezi la aceste situații. După părerea mea, acesta e cel mai greu lucru în acest domeniu”, ne-a mai spus tânărul.  

Faptul că nu este singur în acest „război” îl împinge de la spate atunci când îi este mai greu 

Pe de altă parte, partea cea mai plăcută în activitatea pe care o desfășoară sunt acele cazuri în care un animal care are prea puține șanse de supraviețuire ajunge să fie adoptat și iubit, spune Igyártó Nándor. 

„E atât de plăcut să știi că un animal chinuit este acum într-un loc bun și că poți să îi urmărești evoluția. Faptul că tu poți fi persoana care face diferența dă sens lucrurilor”, ne-a împărtășit voluntarul, adăugând totodată că nimic din ceea ce face nu ar fi posibil fără un sprijin constant din partea unor oameni care sunt de partea lui. 

„Pe partea financiară pot să le mulțumesc sponsorilor cu suflet mare. Doar cu ajutorul lor pot face asta. De doi ani salvez animale și oamenii au încredere în mine. Mai sunt și oameni noi care mă susțin, însă am și oameni care sunt alături de mine din primele momente, de când m-am apucat, și care mă susțin lunar. Unii îmi trimit ajutoare chiar în fiecare lună. Altfel nu m-aș fi descurcat pentru că sunt și luni în care trebuie să plătesc și câte 8.000 de lei la veterinar și nu aș putea să fac asta singur.  (...) Ceea ce este bine în acest domeniu este că nu cunosc doar oameni care fac rău, ci și oameni buni care mă sprijină. Mi-am făcut  mulți prieteni buni printre cei care sponsorizează tratamentele animalelor. În afară de asta sunt și asociații care mă ajută. Sunt și oameni de la diverse instituții care îmi sunt alături, cum ar fi avocatul Kiss István care m-a ajutat vara trecută cu un caz. Fără ajutorul lui nu aș fi atât de fericit în acest moment”, spune tânărul. 

Mai mult, și părinții lui sunt mari iubitori de animale. Nándor are deja doi câini pe care îi crește, iar mama lui îl ajută cum poate de fiecare dată când apare la ușă cu un alt animal salvat și care trebuie dat spre adopție, spune el. 

Deși știe că salvarea animalelor nu îi va aduce un venit pe viitor, pentru că nu vrea să trăiască din sponsorizări, tânărul ne-a împărtășit că nu are de gând să se oprească aici. 

„Acum sunt student. Am avut și câteva locuri de muncă până acum care m-au ajutat să adun niște experiență, însă pentru mine pe primul loc sunt animalele și salvarea lor. Pe termen lung, știu că acest lucru nu mă va ajuta să mă întrețin și nu vreau să trăiesc din sponsorizări. Toată lumea face ce vrea cu timpul pe care îl are. Părerile sunt împărțite, dar eu cred că timpul trebuie folosit cu cap”, spune voluntarul. 

„Trebuie să le dăm o voce celor care nu o au”

Acesta este de părere că cei care iubesc animalele cu adevărat și nu vor să rămână indiferenți față de abuzurile asupra lor, trebuie să învețe să acționeze. 

„Oamenilor care iubesc animalele le pot recomanda ca atunci când văd un animal care are nevoie de ajutor să nu stea de-o parte, ci să încerce să rezolve situația respectivă. Nu mereu este nevoie să apeleze la altcineva, chiar dacă așa este mai ușor. Dacă nu pot face nimic, atunci trebuie să apeleze la autorități și să caute ajutor, nu doar să comenteze că și aici este un animal vagabond sau un animal legat de un lanț prea strâns. În aceste cazuri ajută numai dacă faci ceva concret, nu doar să treci pe lângă și atât. Deci trebuie să le dăm o voce celor care nu o au”, a mai adăugat tânărul. 

Un vis...și atât 

Într-o țară ca a noastră este greu să ai visuri, spune Nándor. Voluntarul și-ar dori pe viitor să facă ceva remarcabil pentru animale, cum ar fi construirea unui adăpost, însă nu crede că acest lucru se va întâmpla vreodată.

Acesta spune că statul nu oferă informații clare cu privire la buna funcționare a asociațiilor non-profit și nici nu există programe publice care să ajute aceste asociații să funcționeze mai bine. Deși legile în România cu privire la bunăstarea animalelor sunt clare, normele de aplicare sunt ambigue sau nu există, a mai precizat tânărul.  

„Situația care mă întristează este că avem deja legile în vigoare și sunt reale, însă respectarea legilor nu este supravegheată de nimeni. Nu există o autoritate competentă și asta este ceva foarte trist. Deci nu aș începe cu legile mai întâi, ci cu autoritățile care ar putea avea putere asupra oamenilor și care să le arate exemple. Dacă fac o plângere la poliție că la vecini este un câine care este legat în lanț de jumătate de metru și dacă persoana care a făcut asta ar fi pedepsită, ar fi o lecție și pentru alții. Poate că următorul om nu ar mai face acest lucru. Eu așa gândesc, dar din păcate autoritățile încă nu au arătat un astfel de exemplu și se pare că sunt depășite de situație”, a mai spus voluntarul. 

Scria cineva pe rețelele de socializare că atunci când eram copii, toți visam să ajungem ca omul care este Igyártó Nándor astăzi. Poate ar trebui să folosim mai des puterea exemplului pozitiv, ca să ne mai molipsim de bunătate și empatie.

Sursa foto: Igyártó Nándor