Părintele Sebastian Pârvu: Floriile sunt o sărbătoare a bucuriei și a speranței
La o zi după Învierea lui Lazăr și la o săptămână înainte de Paști, Floriile sunt mai mult decât un prilej de a-i sărbători pe cei cu nume de floare. Ele sunt reamintire a învierii spirituale, în contextul trezirii la viață a naturii. În interviul de mai jos, am vorbit cu părintele Sebastian Pârvu, preot paroh la Catedrala ortodoxă din Sfântu Gheorghe despre semnificația istorică a Floriilor și despre rolul pe care trebuie să-l aibă această sărbătoare în viața unui creștin.
Iisus, împăratul smerit
„Floriile au un loc extraordinar de important, reprezintă momentul în care, cel puțin în prima etapă, omenirea îl întâmpină pe Hristos ca pe un împărat”. După ce, timp de trei ani, Iisus a vestit Împărăția Domnului și a făcut minuni, evreii l-au văzut „ca pe un împărat, un prooroc. În cutuma antică (...) doar biruitorii erau primiți triumfal la intrarea în cetate. Or și Hristos beneficiază de această primire. Tragismul este că aceeași mulțime care de Florii Îl ovaționează, (...) la șapte zile o să strige „Răstignește-L, răstignește-L“, deci se va dezice de el“, subliniază părintele Pârvu. „Hristos își asumă rolul de conducător, de lider. Evreii ar fi vrut unul care să îi conducă în luptă împotriva romanilor, dar El își asumă rolul de lider spiritual, pentru că el spune „împărăţia Mea nu este de aici“ (...). De aceea, Mântuitorul, ca semn al smereniei, intră în cetatea Ierusalimului călare pe mânz de asin sau de măgar. Nu intră pe un armăsar triumfal ca orice alt împărat sau conducător lumesc“.
Cum îl putem întâmpina pe Hristos în viața noastră
Ca sărbătoarea să nu rămână doar un element istoric, de acum peste 2000 de ani, creștinii pot să îl întâmpine pe Hristos în viața lor. „Ca orice sărbătoare creștină, mereu există elementul de actualizare: cum răspund eu la chemarea lui Dumnezeu? Dumnezeu (...) i-a chemat pe oameni și acum 2000 de ani, îi cheamă și acum. Această sărbătoare trebuie să producă niște schimbări în sufletul nostru“, spune părintele Pârvu. El adaugă că oamenii pendulează între două extreme. „Pe de-o parte, îl acceptăm pe Hristos drept Mesia, simțind bucuria ajutorului divin în viața noastră, pe de altă parte, nu reușim să păstrăm acest sentiment în viața noastră. Astfel, ajungem în extrema cealaltă, când Îl negăm pe Dumnezeu din cauza felului de viață“. Așa apar „creștinii de duminică“ și cei care sunt „creștini doar cu numele“ - sintagme cu care biserica luptă, îndemnând oamenii să se mântuiască urmându-l pe Hristos. „La Florii îl întâmpinăm pe Iisus Hristos, actualizăm evenimentul istoric și încercăm să-l introducem în schema noastră de gândire și viețuire. Ne dorim și noi să fim în armata, în ceata împăratului, pentru că, până la urmă, biserica este o familie“.
Care trebuie să fie rolul ramurii de salcie
„Paștele și Floriile sunt sărbători ale învierii spirituale (...) și ale învierii naturii. Prin aceste ramuri de salcie pe care noi le sfințim la biserică și pe care oamenii le țin în casă, la icoană, un an de zile, arătăm această biruință a vieții asupra morții și întoarcerea ciclului naturii la viață, sub purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Este o sărbătoare a bucuriei și a speranței“, ne mai spune preotul. Rolul ramurilor de salcie nu este de a ne proteja orice am face, ci de a ne aduce aminte că trebuie să ne schimbăm viața“, spune părintele Pârvu, subliniind că nu trebuie să cădem în superstiție.
Dezlegarea la pește, doar pentru cine postește
În legătură cu obiceiul unora dintre credincioși care au tendința de a lua foarte multe ramuri de salcie pentru acasă, părintele spune că „sacralitatea nu este legată de cantitate, ci de calitate. Trebuie să o cinstești, să te preocupe și să fii atent. Păcatele grele se fac rar (...). Noi trebuie să înțelegem că trebuie să ne ferim de cele mari, dar trebuie să fim conștienți și de cele mici, care sunt mai la îndemână. Trebuie să fim tot timpul în gardă. Dacă vorbim despre a fi creștin, a fi om, a fi domn, a fi doamnă (...), trebuie să fim tot timpul așa. Nu poţi să zici ‘sunt un om cumsecade șapte ore și în rest timpului fac orice’ (...). Mai vine câte unul și spune: ‘Părinte, de Florii e dezlegare la pește’. Iar noi râdem: pentru cei care au postit“.
Legat de obiceiul sărbătoririi numelui, părintele spune că e un lucru bun, câtă vreme sărbătoarea ne amintește să fim mai buni și nu e o ocazie spre consumism. „E ideea de cumpătare, echilibru. Toate lucrurile sunt bine puse, de multe ori nu le punem bine în practică”.
Cum întâmpină catolicii Floriile
Pentru că anul acesta Floriile sunt sărbătorite în aceeași zi și de către catolici, și de către ortodocși, am vorbit cu un preot catolic despre ritualul acestei sărbători. „La catolici, liturghia din Duminica Floriilor începe cu sfințirea ramurilor de salcie, după care se înconjoară biserica cu ramuri și cântece, apoi se reia Sfânta Liturghie. După liturghie, ramura sfințită se duce acasă și ține în casă“, îmi spune preotul Szabo Lajos. „În Ierusalim și acum episcopul încalecă pe un măgar și intră în oraș, fiind întâmpinat de credincioși cu ramuri de palmieri. E un pelerinaj de la Muntele Măslinilor până în centrul Ierusalimului, pe un drum destul de lung, de aproape doi kilometri“, adaugă părintele Szabo de la biserica catolică Sfântul Iosif din Sfântu Gheorghe.