Interviu cu Ion Mitrofan, coordonator al Tarafului de la Întorsura Buzăului

Taraful „Ciobănaşul” de la Casa de Cultură din Întorsura Buzăului a fost înfiinţat în anul 2011 de Ion Mitrofan, muzicant originar din Republica Moldova. Actualul coordonator şi instructor a venit la Întorsura Buzăului în 1996 pentru a fi membru al renumitului Ansamblu Folcloric „Ciobănaşul” din oraş, care s-a desfiinţat cu ani în urmă. Pentru a alinia din nostalgia vremurilor bune, dar şi pentru a readuce sub lumina reflectoarelor muzica populară autentică, Ion Mitrofan a strâns un grup de tineri, le-a pus instrumentele în braţe şi îi călăuzeşte către cariere muzicale. Mai mult decât atât, pe scena de la Şezătoarea de la Sita Buzăului şi-a făcut debutul taraful de juniori al Casei de Cultură din Întorsura Buzăului, semn că viitorul folclorului din zonă ar putea fi asigurat. Mai multe despre taraful din zona Buzaielor aflăm chiar de la coordonatorul Ion Mitrofan, în interviul care urmează.

– Cum a fost înfiinţat taraful „Ciobănaşul”?

– Acum patru ani, când făceam repetiţii cu nişte colegi de la Braşov, i-am prins pe copii jucându-se cu instrumentele muzicale şi am început să lucrez cu ei. Este foarte greu să prinzi tineri care vor să cânte la contrabas sau ţambal. Sunt instrumente care în zona aceasta nu sunt foarte populare, dar sunt şi foarte dificile. Mai în glumă, mai în serios, în stil de joacă, am cântat o piesă. Am văzut că au talent şi am început să muncim mai serios. Prima apariţie a lor pe o scenă a fost la un Festival al Ouălor Roşii de la Brădet. De atunci aceşti tineri, care sunt foarte ambiţioşi, au rămas în grup. Şi cei mici mi-au spus că vor să apară pe scena festivalului de Paşti de la Brădet. Profităm de Săptămâna Şcoala Altfel şi de vacanţa care vine ca să ne pregătim.

– Cine sunt membrii tarafului?

– În cazul tarafului de seniori, membrii sunt Mircea Stroie la vioară, Codruţ Lăzărescu la contrabas, Ştefan Scoarţă la acordeon, Valeriu Bobeş la ţambal, Iulian Bobeş la saxofon, Laurenţiu Crăciun tot la saxofon. Solişti vocali sunt Ana Maria Popica, Corina Răducanu şi Florina Covaci. În plus, colaborăm foarte bine cu Ovidiu Oltean, cu grupul vocal „Pădurenii” din Barcani, cu Ansamblul „Brâuleţul” din Sita Buzăului, şi desigur, cu cei ai casei, Ansamblul „Cununa Carpaţilor” de la Casa de Cultură din Întorsura.

În ceea ce priveşte taraful de juniori, Cătălin Morar şi Alexandru Todor cântă la acordeon, Cătălina Salca şi Călin Neagoe la vioară, Răzvan Tohănean la contrabas, Andrei Bularca la ţambal, Ştefania Bularca, Daria Timaru şi Albert Munteanu sunt solişti.

– Care credeţi că este cea mai mare realizare a tarafului întorsurean?

– Cred că una dintre cele mai mari realizări ale noastre este cea de la Nedeia din Covasna, unde l-am acompaniat pe marele Gheorghe Zamfir. A fost cea mai mare onoare. Atunci ne-am convins că se poate, că zona este foarte bună muzical şi că aici sunt mulţi tineri talentaţi.

– Ce repertoriu are taraful „Ciobănaşul”?

– Cântăm în general cam tot ce ni se cere. De regulă mergem împreună cu grupuri de dansatori şi trebuie să ştim toate melodiile pentru dansuri. Pe de altă parte, depinde unde mergem la spectacol. Pe aici pe la noi se cântă melodii autohtone. Ţinem cont şi de dorinţele soliştilor vocali. Pe scenă nu le dau voie să cânte melodii de nuntă. În spectacole noi alegem melodii ale soliştilor consacraţi.

– Din câte am înţeles, la Casa de Cultură organizaţi cursuri gratuite de muzică. Câţi copii vin în prezent la aceste cursuri?

– Acum sunt 27 de copii cu care fac ore de muzică „generală” – cum îi spun eu, la orgă. Facem şi exerciţii de pian şi câte o piesă de folclor. Dintre aceştia, o să îi selectez pe cei mai talentaţi şi o să îi trec pe instrumente mai complexe, ca ţambalul sau contrabasul. Trebuie să spun că orga de aici pe care lucrăm este cumpărată de ani buni din banii unor părinţi.

– Ce înseamnă muzica pentru dumneavoastră?

– Pentru mine acum muzica înseamnă un mijloc de existenţă. Prin muzică trăiesc. Este atât o profesie, dar şi o pasiune, care m-a atras de mic.

– Când aţi descoperit pasiunea pentru muzică?

– Eram în clasa a V-a când am fost la lecţii de pian pentru prima dată. În Moldova, chiar şi acum, la nivelul la care este ţara, în fiecare comună există câte o şcoală muzicală. Instructorii umblau prin fiecare clasă şi ne selectau pentru aceste şcoli, indiferent dacă voiam sau nu. Eu m-am numărat printre cei buni şi a început să-mi placă. Am avut noroc pentru că am avut multe modele şi profesori foarte buni. Am fost repartizat la un ansamblu profesionist din Ungheni, care era poarta către Uniunea Sovietică. Cu acest ansamblu am colindat toată Uniunea Sovietică şi am stat 28 de zile în tren. Am fost şi în Africa, în Egipt, în China, în America şi în majoritatea ţărilor din Europa, dar şi în Irak şi Israel.

– Ce ar trebui să reprezinte muzica în viaţa noastră?

– Muzica reprezintă o stare de suflet, o trăire. Prin muzică putem să ne exprimăm fie suferinţa, fie bucuria. Muzica este un derivat al trăirilor.