Liviu Botoş este nu numai un antrenor de gimnastică pe care îl cunoaşte mai toată lumea din Sfântu Gheorghe. Este mai mult decât atât, întrucât îşi face meseria cu atâta pasiune şi drag, încât dacă ar putea, mulţi adulţi s-ar înscrie la şcoala lui. Are o şcoală de gimnastică privată, care îi poartă numele, dar este şi antrenorul secţiei de gimnastică din cadrul Clubului Sportiv Municipal Sfântu Gheorghe.

- Secţia de Gimnastică de la CSM parcă a reînviat de când sunteţi acolo. Cărui fapt se datorează acest lucru?

- Secţia a fost înfiinţată în anul 2000, gimnaştii au fost antrenaţi de către colegul meu care între timp s-a pensionat. Posturile au fost blocate, deci angajări noi nu s-au putut face, aşadar secţia a rămas oarecum în suspensie. În luna iunie 2011 problema s-a rezolvat, iar eu am ajuns antrenor la CSM. Am înfiinţat şcoala de gimnastică în 2009. Scopul meu a fost acela de a descoperi tinere talente, copii care să îşi dorească şi care să poată fi formaţi pentru sportul de performanţă. De la înfiinţare şi până acum au trecut prin mâna mea 150 de copii. Unii au renunţat, alţii sunt tot acolo, iar cei mai talentaţi sunt legitimaţi la CSM, asta înseamnă 15 copii.

- Unde vă antrenaţi?

- Ne antrenăm la sala de sport a Liceului Mikes Kelemen şi mulţumesc conducerii acestei şcoli pentru că ne pune la dispoziţie această sală. Nu este foarte mare, dar am amenajat-o cu ajutorul Clubului Sportiv Şcolar,  aşa că ne descurcăm. Este mai greu la concursuri, cum a fost de exemplu Cupa de Crăciun, organizată anul acesta pentru a doua oară. La un moment dat nu ai mai avut loc nici măcar să treci. Pentru antrenamente însă este deocamdată suficient. Concursurile mari însă le organizăm în colaborare cu CSM, ei ne pun la dispoziţie Sala Sporturilor „Szabo Kati” şi aparatele de performanţă.

- Cum reuşiţi să vă împărţiţi între şcoala privată şi CSM?

- Şcoala mea funcţionează în continuare, de copii tot eu mă ocup. Este greu pentru că sunt singur, dar încerc să mă descurc şi până acum am reuşit. La şcoala mea acum se antrenează 60 de copii, fete şi băieţi. Ei se împart în mai multe grupe. Sunt două grupe de performanţă care vin în fiecare zi la antrenament, iar restul de două-trei ori pe săptămână.

- Ce concursuri veţi organiza anul acesta?

- Planuri sunt. Aş vrea să organizăm prima ediţie a Cupei CSM, un concurs pe care eu îl visez internaţional. Sigur, acest lucru depinde de bugetul pe care îl vom avea. Dacă vor fi destui bani, vom invita cluburi din Elveţia, Turcia şi Germania. Acesta va fi un concurs destinat băieţilor juniori. De asemenea vom găzdui şi campionatele naţionale pentru băieţi, pe echipe sau individual, încă nu ştim. Pe de altă parte sperăm să organizăm și anul acesta Cupa de Crăciun, un concurs atât pentru băieți, cât și pentru fete. Această competiție a avut mare succes și anul trecut, sala de sport a Liceului „Mikes Kelemen” fiind neîncăpătoare pentru mulțimea de sportivi, părinți și susținători.

- Cum vedeţi gimnastica pe plan naţional? Ce facem la olimpiadă?

- Mergem, asta este sigur, şi eu cred că vom lua medalii atât la băieţi, cât şi la fete.

- Emanuel Bădilă, sportiv legitimat la CSM Sfântu Gheorghe, este un adevărat fenomen. Cine este acest junior?

- Emanuel este din Sibiu, fiind legitimat la CSM pentru că la CSM se cere performanţă. De fapt el stă la Bistrița, unde este centrul de pregătire pentru cei din lotul olimpic masculin, juniori. Bistrița este pentru juniori ca și Bucureștiul pentru seniori sau Deva pentru fete. Se antrenează acolo multe ore pe zi.

- Vă ocupați cu copiii. Cum vă descurcați la deplasări, de exemplu, sau în taberele de antrenament?

- Nu pot spune că este ușor. Gimnaștii trebuie să înceapă pregătirea la o vârstă fragedă. Asta înseamnă că de mici îi ducem peste tot. La deplasări le sunt și mamă, și tată, nu numai antrenor. Unul nu știe să folosească furculița, la altul trebuie să îi șterg nasul. Asta este, m-am obișnuit și îmi fac meseria cu drag.

- Trebuie să muncească un gimnast mai mult decât practicantul unui alt sport?

- De o sută de ori mai mult. Trebuie să treacă ani de la prima zi în care un potențial gimnast intră pentru prima dată în sală și ziua în care este pregătit pentru un concurs. Poate că și acesta este motivul pentru care unii renunță. La un sport de echipă de exemplu îți trebuie un grup de copii și o minge. După o perioadă nu foarte lungă poți duce echipa la concurs. Ei bine, situația este cu totul alta în cazul gimnasticii. Rezultatele apar târziu, după eforturi mari.