Interviu cu directorul Bibliotecii Judeţene „Bod Péter”, Szonda Szabolcs

Într-o lume dominată de IT, de gadget-uri şi realităţi virtuale, cărţile tipărite şi bibliotecile se încăpăţânează să existe mai ales graţie unor oameni care, deşi pot părea împotriva curentului, fac ceea ce fac cu dăruire şi insistă să promoveze lectura şi să încurajeze deschiderea oamenilor către universul literar sau ştiinţific care se ascunde între copertele cărţilor.

Unul dintre oamenii care manageriază o instituţie în care cartea este aşezată la loc de cinste este directorul Bibliotecii Judeţene „Bod Péter” din Sfântu Gheorghe, Szonda Szabolcs, cu care am discutat deschis despre locul cărţilor în viaţa omului contemporan şi despre importanţa lecturii în dezvoltarea personalităţii umane, precum şi despre avantajele şi dezavantajele practicării meseriei de bibliotecar.

– Dumneavoastră şi colegii dumneavoastră lucraţi într-un domeniu care nu mai este la modă, în sensul că tendinţa actuală este aceea de a te orienta către domenii care garantează venituri mari. Nici nu ştiu câţi tineri mai visează astăzi să fie bibliotecari. Ar fi interesant să ne spuneţi ce anume vă motivează.

– Ceea ce fac eu este muncă de management administrativ-organizatoric. De aceea, la această întrebare mă voi referi mai mult la ceea ce fac colegii mei. Prin natura jobului meu, eu nu am contact direct cu munca propriu-zisă a bibliotecarului, dar văd ce se întâmplă şi ştiu că, aşa cum aţi spus, nu sunt nici salarii foarte mari, nu avem nici instrumente financiare de motivare. De exemplu, dacă o persoană trebuie să rămână peste program, noi putem compensa doar cu timp liber şi cu o motivaţie care nu este de natură concretă, ci ţine de o motivare sufletească.

– Dacă am vrea să fim maliţioşi, am putea spune că la Sfântu Gheorghe oamenii acceptă asemenea locuri de muncă şi din lipsa posibilităţii de a găsi ceva mai bine plătit. Ştiu însă şi la Bucureşti câteva persoane care lucrează în acelaşi domeniu tot pe bani puţini. Ce anume te poate motiva totuşi să vrei să fii bibliotecar?

– Dacă ne gândim la interpretarea clasică a bibliotecii, care probabil a fost acum câteva decenii, serviciul de bază ar fi împrumutul de cărţi. Dar de atunci, în ultimii ani, chiar dacă în România încă nu există o strategie închegată pentru bibliotecile publice, oricum, trebuie să facem mult mai mult decât împrumut de carte.

– Concret, ce s-a mai schimbat?

– S-a schimbat percepţia publicului faţă de bibliotecă. Oamenii vin aici câteodată întrebând anumite lucruri, convinşi că noi trebuie să avem informaţiile pe care ni le solicită, chiar dacă aceste informaţii nu se leagă întotdeauna de cărţi sau de partea aceasta de cultură scrisă. Ne percep ca pe un centru comunitar în care intră şi pot fi dirijaţi şi orientaţi către o anumită direcţie. De exemplu, persoanele în vârstă vin cumva să socializeze. Uneori le aduc colegelor un măr sau o prăjitură. Copiii, la rândul lor, vin la internet, stau şi ei de vorbă cu colegii şi cer diverse informaţii. Deci, ca să revin la motivaţia pe care o au colegii mei, cred că singurul lucru, aşa la modul general, care poate să fie un imbold este că fac un lucru bun care are o finalitate în perspectivă. Nu doar că răspund la o cerinţă a celui care vine, ci sunt implicaţi într-un proces în care oferă ceva spiritual în plus.

– Tocmai aţi atins un punct sensibil către care voiam să vă îndrept în discuţie şi anume spiritualitatea. Cât de importantă mai este spiritualitatea pentru oameni? Mai are omul de astăzi spiritualitate?

– Eu înţeleg spiritualitatea în contextul discuţiei noastre nu în sens religios, ci în spiritul culturii. Cred că la un nivel de bază varianta minimală este când spunem despre oamenii de azi că e bine că citesc. Orice! Dar bineînţeles că de aici trebuie pornit. Pentru că poţi citi ştiri, articole de ziar, ceea ce e bine ca practică a lecturii, că aceasta nu se pierde, că măcar se citeşte. Dar de aici, până la a ajunge la o lectură mai complexă în care ai curiozitate, ai preferinţe, ai opţiuni şi poţi să accepţi şi recomandări, bineînţeles este cale lungă. Iar asta este ceea ce facem noi. Mai întâi, trebuie să-i îndemnăm la lectură, mai ales pe copii, şi după aceea să le menţinem interesul ca să nu se piardă pe drum, şi să ajungem în punctul în care avem cititori conştienţi, cititori care ştiu ce vor sau care, dacă rămân în lipsă de idei, pot să accepte recomandări.

– Dar astăzi, pe lângă lipsa de timp pentru lectură, avem multe alte variante de a ne petrece timpul liber. În tot acest amalgam de oferte, ce mai poate oferi o carte?

– Eu zic că avem o singură viaţă concretă pe care o trăim, iar în această viaţă avem şansa de a călători mai mult sau mai puţin şi de a afla despre oameni sau locuri noi. Şi atunci o carte nu numai că îţi oferă nişte destine sau nişte poveşti de viaţă, ci te şi conduce către diverse lumi, mai ales dacă ai curiozitate şi imaginaţie.

– Şi cu toate acestea, foarte adesea – şi aici nu vorbesc doar de tânăra generaţie – se pune întrebarea: la ce îmi foloseşte mie să citesc literatură, că nu mă duce nicăieri?

– Există mai multe tipuri de lectură, dar sunt două tipuri pe care le întâlnim şi noi zi de zi. Este lectura utilitară, în care poţi să afli lucruri care ţin, de pildă, de grădinărit sau tratamente, sau alte informaţii de acest gen. Celălalt tip de lectură, cea beletristică, nu oferă aceste informaţii concrete, dar eu cred că, în timp şi dacă iei în serios lucrurile, îţi oferă ceea ce nu poţi procura decât din artă. Îţi dă acel bagaj care îţi merge la suflet şi te formează, te îmbogăţeşte ca personalitate. Este şi asta o muncă. Nu este ceva la îndemâna oricui. Pe de altă parte, sunt studii care arată că gradul de cultură al unei comunităţi – astfel şi apetenţa pentru lectură – şi performanţa ei economică se relaţionează direct.

– O societate în care oamenii ar avea un grad de cultură mai ridicat şi chiar un nivel mai înalt de înţelegere ar fi mai greu de manipulat?

– Bineînţeles. Cadrul acesta de cultură generală are legătură şi cu statutul tău, cu situaţia ta materială pentru că, dacă trebuie să te ocupi de cum să trăieşti de pe o zi pe alta, nu te mai poţi concentra pe lectură, deşi sunt momente în care tocmai arta sau cultura ar putea să te ajute să treci mai bine de aceste impasuri cotidiene.

– Pe de altă parte, vedem frecvent mai ales la televizor exemple de personaje pline de bani şi, în consecinţă, lipsite de aceste griji materiale care le-ar putea împiedica să se concentreze pe actul lecturii, care totuşi nu citesc. Să fie nevoie de un echilibru în viaţa omului pentru a putea citi sau care este „portretul” cititorului?

– După mine, cititorul trebuie să fie un individ deschis, care vrea să afle, care nu vrea să se închidă în nişte tipare pe care şi le-a impus chiar el sau vrea să aibă un dialog prin cărţi, vrea să îşi revizuiască chiar propriile păreri şi mai ales ideile fixe, dacă are curajul. Cred că cei care se închid în nişte idei fixe, dar constată că lumea între timp se schimbă, deşi ei credeau că o schimbare este imposibilă, pot avea un şoc benefic care să îi scoată puţin din ceea ce ştiau ei. Şi, ca să revin la o afirmaţie anterioară cu privire la situaţia economică, trebuie spus că oamenii nu au poate nici bani, nici spaţiu să cumpere toate cărţile pe care şi le doresc, şi de aceea existăm noi ca bibliotecă publică.

– Şi o ultimă întrebare, care ţine de perspectivă: cum vedeţi viitorul lecturii, al cărţilor? În ce direcţie se îndreaptă lucrurile?

– Lucrurile se îndreaptă foarte mult în direcţia digitizării, dar ce se observă este că ceea ce trebuie digitizat într-o măsură cât mai mare este îndeosebi literatura de specialitate, pentru că acolo e nevoie de informaţie de încredere şi de rapiditate de accesare a acesteia. Poate sunt conservator, dar eu cred că o carte de beletristică nu poate fi citită în acelaşi mod sau cu aceleaşi impresii de pe un calculator sau de pe un telefon, aşa cum se întâmplă cu varianta tipărită. Nu spun că e greşit să citeşti de pe instrumentele electronice, dar cred că senzaţia diferă. La un moment dat, chiar mă întrebam cum ar arăta un târg de carte, unde oamenii se întâlnesc să răsfoiască diverse publicaţii şi să mai stea de vorbă, dacă s-ar digitiza totul şi ar dispărea cartea tipărită. Probabil o să se desfăşoare totul virtual, dar asta ar fi o pierdere foarte mare. Deci eu nu cred că se vor schimba lucrurile în mod radical.