Un tânăr orb din Brăduţ face minuni cu chitara V-ați întrebat vreodată cum ar fi să nu știți cum arată un răsărit de soare, un cer înstelat, ce culoare au marea sau zăpada ori în ce fel vă trezește lumina dimineților? Chiar și un simplu exercițiu de imagine ne face pe noi, majoritatea, să nu putem concepe viața fără culorile și formele atât de obișnuite, pe care le-am deprins înaintea primilor pași chiar. Într-o lume în care aproape toți suntem mult mai preocupați de problemele

Un tânăr orb din Brăduţ face minuni cu chitara

V-ați întrebat vreodată cum ar fi să nu știți cum arată un răsărit de soare, un cer înstelat, ce culoare au marea sau zăpada ori în ce fel vă trezește lumina dimineților? Chiar și un simplu exercițiu de imagine ne face pe noi, majoritatea, să nu putem concepe viața fără culorile și formele atât de obișnuite, pe care le-am deprins înaintea primilor pași chiar.

Într-o lume în care aproape toți suntem mult mai preocupați de problemele personale, de foarte puține ori dându-ne seama că există oameni în situații cu adevărat dezarmante, tocmai aceste suflete minunate reușesc să ne dea adevărate lecții de viață.

Un astfel de suflet este Kolumban Sandor, un tânăr muzician de 20 de ani din Brăduț, care poate vorbi despre muzică, fotbal și delfini, chiar dacă niciodată nu i-a fost dat să vadă. Și totuși, de câteva luni bune, Sandor a devenit elevul profesorului de chitară Kokossi Zsolt, alături de care învață partituri complexe de muzică clasică și alături de care vrea să se perfecționeze în ale muzicii. De asta, tânărul de 20 de ani bate săptămânal drumul de la Brăduț la Sfântu-Gheorghe, urmându-și pasiunea pentru chitară, pe care a descoperit-o în lungile seri în care asculta emisiuni de muzică folk la radio sau la Tv. Și muzica nu e doar un moft în viața lui Sandor, căci tânărul are planuri mari în acest sens, dorindu-și să ajungă student la muzică.

 

Nevăzător pe viaţă

Povestea lui Sandor începe în urmă cu 20 de ani, când acesta s-a născut prematur, la 7 luni, motiv pentru care a trebuit ținut la incubator. Sistemul medical șubred însă l-a afectat pe viață, deoarece o eroare a aparatului a făcut ca bebelușul de atunci să-și piardă pentru totdeauna vederea. Anii care au urmat au adus și două operații prin care s-a încercat redarea vederii lui Sandor - una în Ungaria și alta în țară, însă ambele s-au soldat cu eșec.

În cele din urmă, Sandor s-a resemnat, însă nu într-un mod furios sau care să-l facă să devină un om retras, ci s-a resemnat admițând că deși nu vede, nu este cu nimic diferit față de alții. De altfel, în urmă cu doi ani, comisia de examinare a lui Sandor, la care mergea periodic pentru stabilirea unei pensii lunare, i-a definitivat acest „verdict” tânărului, arătând că examinările nu-și mai au locul, lipsa vederii fiind ireversibilă.

Sandor spune însă că nici acum nu se consideră un om bolnav și este de părere că viața îi va oferi mii de oportunități prin care va putea demonstra cât de puternic și de hotărât este. Pe lângă muzică și radio, Sandor mai iubește și animalele - are acasă o pisică și doi câini cu care se joacă zilnic, dar spune că delfinii sunt preferații săi. L-am întrebat pe Sandor cum poate prefera delfinii dacă nu a văzut niciodată unul, iar el a răspuns că unele lucruri pot fi văzute mult mai bine cu inima decât cu ochii.

”Am delfinii în imaginația mea și cred că sunt animale cuceritoare, jucăușe... Până la urmă, orice animal e minunat, mai ales că el poate distinge între sufletele oamenilor. Poate că într-o zi voi ajunge să mă joc cu delfinii, chiar dacă nu-i voi putea vedea vreodată”, ne-a spus Sandor.

 

Chitara, marea lui dragoste

Kolumban Sandor a făcut clasele primare și gimnaziul la o școală specială pentru nevăzători din Cluj. Acolo a învățat foarte multe, inclusiv să vorbească limba română cursiv și fluent, fără dificultăți, însă pasiunile sale sunt în primul rând radioul și fotbalul. Ascultă non-stop radio - de la știri și transmisii ale meciurilor de fotbal la emisiuni de specialitate ori politică, însă mai ales muzică, seara târziu. Așa a descoperit Sandor folkul, cu câțiva ani în urmă. De aici până la dorința de a învăța el însuși să cânte, nu a mai fost decât un pas.

”Era întrucâtva normal, dacă ne gândim că tatăl meu a fost un fel de lăutar care a cântat inclusiv la saxofon. Când a auzit că vreau să mă apuc de muzică și să studiez un instrument, s-a bucurat enorm și m-a susținut pe deplin”, își aminteşte Sandor.

La profesorul Kokossi Zsolt a ajuns după ce mai mulți profesori l-au refuzat, oamenii fiind oarecum speriați la ideea de a învăța chitara cu un elev nevăzător.

”Mi-am dorit foarte mult să învăț să cânt la chitară, pur și simplu muzica folk m-a cucerit prin sunetele chitării. Nu pot spune că a fost foarte ușor la început, deoarece nu aveam partituri speciale pentru nevăzători, deci eu trebuie să învăț după memorarea pieselor. Asta face ca muzica ușoară să o învăț foarte repede, mai greu este însă cu partiturile de muzică clasică, unde e vorba de mai multă concentrare și despre o cunoaștere profundă a notelor; se învață și asta, dar pe parcurs și cu multă răbdare. Eu am însă o gândire pozitivă și sunt convins că pe parcurs îmi vor ieși perfect și piesele grele. Îmi doresc foarte mult să evoluez, muncesc ore întregi, zilnic, în acest sens și tocmai de asta pot spune cu siguranță că veți mai auzi de mine”, spune Sandor, care acum studiază intens la chitara clasică.

Însușirea partiturilor clasice ar fi mult mai simplă pentru Sandor dacă ar avea partituri speciale pentru nevăzători, însă cu toate eforturile de până acum, inclusiv ale profesorului Kokossi, nu a reușit să facă rost de așa ceva. Oriunde au întrebat, li s-a răspuns că nu există în țară astfel de partituri.

Gândirea pozitivă a lui Sandor este de altfel și ceea ce-l face să fie atât de ușor de plăcut încă de la prima întâlnire. Cu zâmbete și gesturi largi, deschis la orice subiect și foarte vorbăreț, Sandor nu lasă nici măcar o clipă impresia că este nevăzător.

”Mă ajută foarte mult optimismul meu. Cred însă că doar așa poți merge mai departe în viață, căci există destule motive de supărare și tristețe pentru fiecare om, dacă alege să se gândească doar la așa ceva. Cu tristețea însă, nu poți continua prea mult în viață, căci asta te seacă de putere și eu nu vreau așa ceva. Sunt foarte încrezător, căci cred că fiecare dintre noi are drumul său și datoria de a-l urma”, explică tânărul chitarist.

 

Planuri de viitor în muzică

Kolumban Sandor are și planuri de viitor, dorindu-și foarte mult ca din toamnă să poată merge la un liceu. Vrea să facă seralul la Baraolt, pentru ca apoi să poată da admitere la o facultate de muzică. Nimic din ceea ce-și dorește nu i se pare imposibil și spune că muzica este calea pe care a ales-o, fiind hotărât să lucreze cât de mult va putea, până va ajunge să fie un artist recunoscut.

Poate tocmai datorită atitudinii sale - niciodată una împovărată, Sandor are parte și de toată susținerea celor din jurul său. La cursurile de la Sfântu-Gheorghe îl aduce săptămânal mama sa, o femeie plăcută, cu ochi albaștri care lăcrimează de emoție atunci când își ascultă fiul cântând sau vorbind.

”E un copil minunat, care ne dă putere tuturor prin felul său de a fi. De multe ori, el ne dă mai multă putere nouă, când noi, părinții, suntem cei care ar trebui să-i dăm lui putere”, spune mama lui Sandor.

Statul i-a stabilit lui Sandor o pensie lunară de 293 de lei, la această sumă adăugându-se 519 lei, pe care mama sa îi încasează în calitate de însoțitor, tânărul neputându-se deplasa nicăieri în afara casei singur, tocmai din cauza lipsei totale a vederii. Prin urmare, a fost firesc  să-l întreb pe Sandor dacă există ceva ce și-ar putea dori în viitorul apropiat, un lucru pe care nu i-ar fi tocmai ușor să și-l cumpere fără eforturi.

”Mi-aș dori un laptop, pentru că în prezent lucrez pe al surorii mele... Am mulți prieteni pe Internet, cu care țin legătura printr-un program de voce sintetică. Dacă e ceva ce mi-aș dori în perioada următoare, asta este, un laptop”, spune Sandor.

Pentru profesorul tânărului, Sandor este un om deosebit de la care se pot învăța permanent multe lucruri de viață, în ciuda vârstei sale fragede.

”Sandor nu este doar elevul meu ci este și prietenul meu. De anul trecut, de când îi predau cursurile de chitară, am ajuns să-l cunosc, să înțeleg gândirea sa atât de mobilă, mereu în căutare. Recunosc, am avut emoții cu el la început și mă întrebam mereu cum voi reuși să învăț un nevăzător, dar apoi m-am convins de agerimea și istețimea sa, cărora li se adaugă un talent incontestabil. Mă consider norocos că sunt profesorul său, iar rezultatele sale - mai multe piese clasice pe care le-a învățat pe de rost și pe care le redă perfect, sunt rezultatele muncii sale... eu nu am făcut decât să-i dau un ajutor”, ne-a spus în încheiere profesorul Kokossi.