Are o istorie întinsă pe ani mulţi şi nu chiar toţi buni. Prin 1923-1924 s-a numit Şcoala Normală de Învăţătoare „Regina Maria”. Ce frumos! Îmi place să cred că a fost o epocă glorioasă a actualului Colegiu Naţional. Au fost, apoi, tot soiul de denumiri dictate de regimul comunist: Şcoala Medie nr. 2, Liceul industrial, Liceul real-umanist, Liceul de filologie-istorie... După Revoluţia din 1989 s-a numit Liceul Mihai Viteazul şi, din 2001, ziua 13, luna noiembrie, Colegiul Naţional Mihai Viteazul.

Pentru că tot e ziua Sfinţilor Mihail şi Gavril, deci onomastica CNMV, iată că-i momentul să le spunem „La mulţi ani” tuturor învăţătorilor, profesorilor şi elevilor care şi-au purtat materia cenuşie, speranţele, frustrările, bucuriile şi supărările prin curtea, clasele şi laboratoarele Colegiului. Nu ştiu nici un ministru, nici un prim-ministru, nici un preşedinte de ţară care-a învăţat să buchisească pe băncile acestei şcoli. Poate că nici nu există aşa ceva. Dar, cu siguranţă, ştiu o mulţime de oameni care au ajuns oameni după ce la acest Liceu au învăţat să trăiască, să muncească, să preţuiască, să respecte, să fie cinstiţi, să iubească, să urască, să ierte. Este şi acesta un motiv pentru care dascălii de la CNMV merită preţuirea, respectul şi dragostea noastră.

Vă dorim, aşadar, multe aniversări împlinite şi fericite. Să vă bucuraţi de fiecare elev pe care şcoala voastră îl aşează pe un drum bun şi drept în viaţă, pentru că nu-i puţin lucru să-i arăţi drumul ăsta unui tânăr de 18 ani. Să i-l arăţi şi să-l faci să meargă pe el cu încredere şi fără frică.

La mulţi ani, aşadar, şi multe aniversări frumoase într-o Românie care începe să semene tot mai mult cu un câmp de luptă, ocupat de generaţii cu idealuri înalte.