Interviu cu Gábor Géza, absolvent al unui curs de restaurator, întors recent de la muncă din Germania.

Despre cursul de cioplitor în piatră s-a vorbit mult în ultima vreme. Acum însă am avut ocazia să întâlnim un absolvent al acestui curs, care ne-a vorbit despre experiența pe care a trăit-o în Germania, unde a avut ocazia să pună în practică ceea ce a învățat prin proiectul „Leonardo da Vinci” derulat de către Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă (AJOFM) Covasna. Gábor Géza s-a întors recent din Germania și ne-a vorbit despre ceea ce a întâlnit acolo, dar și despre planurile lui de viitor.

– Ce v-a făcut să vă înscrieți în acest program?

– Sincer să fiu, m-am înscris pentru că nu erau destui candidați, grupa avea nevoie de 22 de oameni, iar eu am fost ultimul. Acum doi ani m-am întâlnit pentru prima dată cu meseria de cioplitor de piatră – restaurator, înainte am fost lăcătuș, ba chiar și viceprimar. Am absolvit cursul, după care am plecat pentru două săptămâni în Germania.

– Cum a fost acolo? Cum v-ați descurcat?

– A fost mai greu cu limba, dar am învățat repede câteva noțiuni de bază, cum ar fi formele de salut sau denumirea uneltelor. Ceea ce a fost ciudat a fost faptul că piatra de acolo nici nu se aseamănă cu ce avem noi aici, aveam nevoie de alte unelte, piatra se comporta altfel. M-am obișnuit însă repede. De învățat nu pot să spun că am învățat prea multe, pentru că în decurs de două săptămâni nu poți învăța foarte multe, dar mult mai important este că am văzut. Am deschis ochii și am văzut cum se lucrează acolo. Nu merge și așa, trebuie să fii precis.

– Unde ați lucrat mai exact și ce ați făcut concret?

– Am lucrat pe un domeniu de șase hectare, care este în curs de restaurare. De fapt aceea este locația unde se desfășoară întreg proiectul „Leonardo da Vinci”. În afară de grupa noastră din România au fost meșteri din Ungaria, Portugalia și Polonia, ei lucrau altceva, la sistemul electric sau în grădină. Noi am muncit pe partea de restaurare a clădirilor de pe acest domeniu.

– Unde vă vedeți în viitor? Doriți să vă întoarceți în Germania?

– Da, cu siguranță. Am avut deja o ofertă, dar din cauza lipsei unor hârtii nu am putut pleca deocamdată. Sper că lucrurile se vor rezolva și mă voi putea întoarce. Soția mea lucrează și ea în străinătate, ea este în Ungaria, iar eu îmi doresc să mă întorc la nemți pentru că mi-a plăcut acolo, iar salariul nu este de neglijat.

– Cum vedeți situația din țară? Sunt oportunități unde ați putea folosi ceea ce ați învățat la curs?

– Cereri sunt și în țară, pe perioada verii. Iarna nu se poate lucra cu piatra, așadar este o muncă sezonieră. În țară aș putea face monumente funerare sau porți. Poate că mi-aș găsi și aici ceva, dar ar fi mai bine să plec. Familia trebuie întreținută, lucru care ar fi mult mai ușor de afară. Majoritatea colegilor mei de grup lucrează la Micfalău, la exploatare de piatră. Ei au avut nevoie de curs pentru a fi calificați în meserie.

– Cum vi se pare această meserie? Este grea? Și cum a fost să vă reprofilați la aproape 50 de ani?

– Orice meserie e grea, deci nu pot spune că aceasta este ușoară. Omul cât trăiește, învață, iar mie nicio clipă nu îmi pare rău că m-am înscris la acest curs. Cât despre experiența trăită în Germania… aceasta a fost unică în viața mea şi nu o regret orice s-ar întâmpla pe mai departe.