A trecut la cele veşnice o mare personalitate a culturii şi spiritualităţii româneşti din Arcul Intracarpatic. Un preot-cărturar, profesor iubit de elevi, publicist iscusit, scriitor prolific şi important lider  de opinie şi al societăţii civile româneşti din judeţul Covasna.

Părintele Ioan Tămaş  s-a născut  în 5 aprilie 1952 în satul Năneşti,  comuna Bârsana, judeţul Maramureş. După absolvirea Institutului Teologic „Andrei Şaguna” din Sibiu, în anul 1975  a slujit ca preot paroh pe meleagurile natale.

În urma participării la „Cursurile de la Păltiniş” ale marelui filozof Constantin Noica, a fost suspendat din parohie, nemaiavând drept să slujească. Drept urmare, a lucrat la Casa Poporului, ca muncitor necalificat, și apoi, o perioadă, în calitate de ghid la Mănăstirea Căldăruşani.

  A fost reintegrat ca preot slujitor, la parohia Aita Medie, din județul Covasna, de către  vrednicul de pomenire mitropolit al Ardealului, academicianul Antonie Plămădeală. Aici l-au  surprins evenimentele din decembrie 1989, evenimente la care a participat activ, fiind propus pentru funcția de viceprimar al comunei Aita Mare.

 În anul 1992, a fost transferat la parohia Vâlcele, cu obligaţia de a preda religie la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” din Sfântu Gheorghe, unde a ostenit timp de 14 ani. A slujit cu credinţă şi devotament credincioşii ortodocşi din Vâlcele, până la pensionare, în anul 2017, fiind înlocuit la amvon de iubitul său fiu pr. Vasile Antonie Tămaş.

 Pregătirea, distincția și bunăvoința proverbială a părintelui Ioan Tămaş de a sluji interesele obștești i-au adus și alte însărcinări cinstitoare, pe linia asociațiilor culturale, profesionale și civice. În decursul anilor a fost membru al Adunării Eparhiale a Episcopiei Ortodoxe a Covasnei și Harghitei, al Ligii Cultural Creștine „Andrei Șaguna” și al altor asociații culturale româneşti din judeţul Covasna, consilier în cadrul Consiliului Județean Covasna etc., distins cu  titlul  de „Cetăţean de Onoare” al comunei Vâlcele şi cu alte distincţii acordate de Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei şi de asociațiile culturale din cadrul Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş.

 Bun cunoscător al istoriei locale şi al tradiţiilor culturale aflate pe cale de dispariţie, pr. Ioan Tămaş a sprijinit înfiinţarea şi activitatea Asociaţiei Corale „Voievozii  Munţilor”,  condusă de pr. Antonie Vasile Tămaş, formaţie care, prin repertoriul şi performanţele sale, se bucură de o largă apreciere la nivel local, regional şi naţional. Cunoscător, admirator și susținător al folclorului românesc autentic, nu de puține ori, părintele Ioan Tămaș a încântat inimile și sufletele ascultătorilor cu nestemate ale cântecului popular românesc, din Maramureșul natal.

Părintele Ioan Tămaș a fost un OM, cu O mare, un păstor iubit şi respectat de credincioşii săi, şi nu numai de ei. Părintele a fost un om bun, un om de omenie, a iubit viaţa, oamenii, natura. Bun cunoscător al trecutului, a privit cu realism spre viitor, din perspectiva valorilor creştine.

Potrivit misiunii sale preoţeşti, a promovat valorile moralei creştine: modestia, smerenia, cinstea, iubirea aproapelui, valori care i-au călăuzit întreaga sa viaţă, existând o concordanţă perfectă între „ce zice popa şi ce face popa”.

Părintele Ioan Tămaș Delavâlcele, un maramureșean născut în „paradisul etnic românesc” al descălecătorilor de țară, format la școala sibiană de teologie ortodoxă, s-a preocupat o viață întreagă de perfecționarea pregătirii sale intelectuale, prin lecturi aprofundate ale unor opere fundamentale din domeniul teologiei, filosofiei, etnografiei, culturii, înmulțind astfel talanții hărăziți de Providență. 

În perioada studenției a frecventat renumitele biblioteci sibiene, a audiat concerte de muzică simfonică și a avut o activitate culturală remarcabilă. În decursul anilor, a colaborat la publicaţii din Sibiu, Craiova, Cluj-Napoca, Târgu Mureş, Rupea, iar după 1990, în toate publicațiile în limba română din județul Covasna şi în publicaţii din alte judeţe. 

    Conștient de misiunea intelectualului român de astăzi și de situația specifică a românilor din județele Covasna și Harghita, părintele Ioan Tămaș  s-a afirmat în viața publică locală ca o prezență activă, un lider de opinie consacrat și respectat. Este autorul mai multor studii și articole, apărute în presa locală și al unor volume de meditaţii teologice, istorice, etnografice, de publicistică, eseuri și aforisme. Preocupările sale literare, spirituale, publicistice și civice au primit aprecierile cuvenite, în cuprinsul mai multor prefețe, recenzii, prezentări, referințe etc.

În cadrul numeroaselor sesiuni ştiinţifice, simpozioane, colocvii, dezbateri şi conferinţe organizate în judeţele Covasna şi Harghita, părintele Ioan Tămaş a prezentat, cu harul şi elocinţa cunoscute, teme de mare interes pentru public. Rămân clipe de neuitat, în inimile și sufletele participanților, momentele dăruite de părintele Ioan în timpul desfășurării cursurilor Universității de Vară de la Izvoru Mureşului.

Simpla lecturare a titlurilor cărţilor, articolelor şi comunicărilor prezentate în toţi aceşti ani de pr. Ioan Tămaş, la manifestările culturale și științifice care au avut loc în județele Covasna și Harghita, pune în evidenţă, pe de o parte diversitatea şi complexitatea problemelor abordate, iar pe de altă parte continuitatea şi prioritatea acordată marilor provocări care stau în faţa Bisericii şi a Neamului Românesc în această perioadă şi mai ales în această zonă din inima României. Două sunt temele mari, cărora le sunt subsumate toate celelalte: credința creștină, respectiv Biserica ortodoxă, și Neamul românesc, cu tot ce înseamnă el.

În mintea şi în inima noastră, personalitatea părintelui Tămaş se identifică, prin bogata experienţă şi înţelepciune pastorală şi duhovnicească, prin ataşamentul său faţă de valorile spirituale perene ale poporului nostru, prin luciditatea şi spiritul critic însoţit de foarte multă înţelegere şi condescendenţă. De asemenea, prin felul său de a fi, personalitatea părintelui Tămaş   a inspirat foarte multă încredere, confort sufletesc şi dragoste faţă de valorile eterne ale spiritualităţii noastre româneşti şi ortodoxe.

O caracteristică a lucrărilor şi studiilor sale o reprezintă folosirea unui discurs elevat, caracterizat prin rigoare, conciziune, claritate, bazat pe o documentare laborioasă şi pe formularea unor concluzii temeinic argumentante şi tranşante. De asemenea, se remarcă abordarea frontală, curajoasă a unor teme sensibile şi răspunsuri argumentate, din perspectiva teologiei ortodoxe şi a istoriografiei româneşti, la unele probleme controversate.

Prin întreaga sa operă culturală, prin atitudinile luate ca Om al Cetăţii, părintele Ioan Tămaş a reprezentat un reper, o voce care s-a pronunţat cu autoritate şi demnitate în opinia publică, în probleme de interes maxim pentru trecutul şi devenirea poporului român. Prin firea-i maramureşană, deschisă şi sinceră, spunea lucrurilor pe nume şi prin aceasta, de multe ori a deranjat şi a suportat consecinţele, deşi avea dreptate.

Temele meditațiilor redate în lucrările sale, provin, majoritatea, din lecturile, dar și din faptele de viață trăite de autor, în calitatea de elev, student, preot ortodox, profesor, publicist și de lider de opinie al comunității românești din localitatea Vâlcele și din județul Covasna. O bună parte din articolele părintelui Ioan reprezintă răspunsuri la unele întrebări  care i-au fost adresate, cu diferite prilejuri, de persoane cu statut profesional, socio-cultural și apartenență etnică diferite. Într-un judeţ în care românii sunt numeric minoritari, părintele Tămaş nu a rămas insensibil la atitudinile antiromâneşti ale unor lideri ai comunităţii maghiare.  Altfel, cu toţi concetăţenii maghiari şi cu cei de etnie romă a  convieţuit în pace şi armonie. 

Meditațiile publicate în volumele sale pot constitui un mic tratat de teologie adnotată, comentată și explicată, pe înțelesul tuturor, dar și un manual de morală creștină și de „ortodoxie și românism”, o lucrare cu  o substanțială latură informativă, de tip enciclopedic, cu reale valențe pedagogice și educative.

În cărţile sale, părintele Ioan Tămaş prezintă și crâmpeie autobiografice, amintiri despre anii copilăriei, portrete emoționante ale părinților, momentul dureros al suspendării din cinul preoțesc, însoțit de regretul că, în acele momente grele ale existenței sale nu s-a bucurat de sprijinul și solidaritatea foștilor colegi.

Din inițiativa și cu osârdia sa, în Vâlcele au fost ridicate busturile revoluționarilor Nicolae Bălcescu și Avram Iancu, Troița eroilor căzuți în cele două conflagrații mondiale, Troița deportaților și refugiaților din localitatea Vâlcele în timpul cedării Ardealului de Nord ș.a.

Prin firea sa sociabilă, părintele Tămaş s-a aflat într-o continuă legătură culturală, spirituală şi sufletească cu intelectualii români din județele Covasna şi Harghita şi din întreaga ţară. A ținut o strânsă legătură cu membrii comunităților românești din comuna Aita și din întreaga zonă a Baraoltului, implicându-se în soluționarea unor probleme ale acestor comunități. A sprijinit Asociația Distroficilor Musculari, cu sediul la Vâlcele, în editarea publicației „Urcuș în zări”. A  fost  atent la problemele celor aflaţi în nevoinţă, activitate filantropică desfăşurată acum, la scară naţională, de fiul său, pr. Vasile Antonie Tămaş.

Părintele Ioan Tămaş s-a integrat cu toată fiinţa sa în frumoasele ţinuturi ale judeţului Covasna, în vestita şi vechea staţiune balneară românească Vâlcele, încât toată lumea în considera un vrednic fiu al acestei localităţi, respectiv „Delavâlcele”, aşa cum a fost  pseudonimul său literar. Dar, niciodată în sufletul său părintele Tămaş nu şi-a stins iubirea faţă de Maramureşul natal. 

Gazde ospitaliere, ușa casei parohiale din Vâlcele a fost mereu deschisă, astfel că, împreună cu doamna preoteasă Mărioara, și mai nou, cu tânăra familie a preotului Vasile  Antonie Tămaș, în buna tradiție românească, oaspeții sunt întâmpinați cu mult drag.

O mare mângâiere sufletească o reprezintă realizările profesionale ale copiilor părintelui, și, în mod deosebit, prestația de excepție a fiului său tânărul și talentatul preot, profesor, publicist, scriitor, compozitor și lider civic Vasile Antonie Tămaș, cel care continuă, în forme actualizate, o susținută și apreciată activitate publică: spirituală, literară, culturală, socială, civică, pusă în slujba propășirii culturii și spiritualității românești și a binelui public. 

 Prin întreaga sa activitate publică, prin truda sa pusă în slujba comunității românești din judeţul Covasna, părintele Ioan Tămaş lasă un nume bun şi o valoroasă moştenire spirituală. Acum, la trecerea sa la cele veșnice, ne exprimăm, din nou, înalta noastră consideraţie, recunoştinţa şi preţuirea pentru tot ceea ce a realizat ca  preot - cărturar, publicist, patriot și Om de spirit românesc.

Din păcate, contextul actual în care a avut loc trecerea la cele veşnice a părintelui Ioan Tămăş, nu a permis desfăşurarea ceremoniei de înmormântare, cu participarea numeroşilor săi credincioşi, prieteni şi colaboratori din întreaga ţară, aşa cum a lăsat părintele prin „Testamentul” său, publicat în anul 2016, mărturisind că atunci când bunul Dumnezeu va rândui trecerea sa din „lumea cu dor” în lumea celor „fără dor”, doreşte să prezinte Domnului Dumnezeului său, „faptele ostenitorului ales”, sub forma unui „testament”. Prin „testamentul” său, mai întâi, părintele Ioan, „dă seamă Marelui Judecător, despre truda sa pe altarul Bisericii strămoşeşti şi a Neamului românesc, şi apoi transmite urmaşilor „avuţia” sa spirituală, spre veşnică perpetuare.

La preconizata ceremonie, rânduită după datina străbună, momentului „marii treceri”, părintele desemnează, din rândul persoanelor apropiate, în funcţie de rosturile publice, vârsta şi sexul fiecăruia, câte un „rol” distinct, de la citirea „necrologului”, până la dirijarea corului „bocitoarelor”. Luându-şi îndrăzneala de a reaminti „faptele şi rugile sale” Tatălui tuturor muritorilor, părintele Tămaş le prezintă sub formă versificată, strâns legate de istoria poporului român, a Transilvaniei şi a Maramureşului natal şi integrate în evenimentele specifice fiecărei localităţi, comunităţi şi locaş de închinare, pe unde soarta i-a purtat paşii: bisericile din Giuleştii Maramureşului, Sighetu Marmaţiei, Zalău, Moisei, dealul Feleacului şi Herculian, sau în faţa puţinilor credincioşi din Aita Medie. În final, părintele Tămaş, ne face cunoscut scopul „testamentului”, într-o formulare în care se regăsesc, pe de-o parte, dragostea faţă de credincioşii săi, în sensul larg al termenului, iar pe de altă parte, dorinţa ca truda sa de-o viaţă, zestrea de spiritualitate primită de la înaintaşi să se înveşnicească în generaţiile viitoare care „se vor scurge pe acest pâmânt”. În lipsa iubitei sale mame, plecată mai de mult printre stele, devotata sa preoteasă Mărioara va glăsui, prin versurile cântecului: „Vai, că Ion n-o muritu, Numa oleac-o adormitu”, scria părintele cu umoru-i cunoscut, în stil maramureşan, umor care l-a caracterizat toată viaţa şi pentru care a fost simpatizat de către toţi cei care l-au cunoscut. Numai un om bun la suflet poate avea o astfel de atitudine despre viaţă.

Dumnezeu să primească toate ostenelile regretatului părinte Tămaş şi să-i răsplătească jertfelnicia şi credincioşia celor 68 de ani de viaţă, dusă în slujirea lui Dumnezeu şi a aproapelui. Nouă, celor de astăzi, și urmașilor noștri, ne revine onoranta obligație morală de a-i cinsti memoria, împreună cu a celorlalte ilustre personalități românești care s-au născut sau au activat în localitățile Arcului Intracarpatic. Veșnică să-i fie pomenirea!

În numele asociațiilor culturale și civice din județul Covasna, membre ale Forumului Civic al Românilor din Covasna și Harghita

Marian Ştiopu şi Ioan Lăcătușu