Etnologul Ligia Fulga, prezentă la Sfântu Gheorghe cu ocazia ediției XXIV a „Zilelor Andrei Şaguna”, a dezvăluit în cadrul decernării premiilor „I.I. Russu” faptul că se doreşte iniţierea procedurilor pentru introducerea iei româneşti pe lista reprezentativă a patrimoniului imaterial al umanităţii, sub egida UNESCO. Organismul de stat care coordonează acţiunea este Comisia Naţională privind Salvgardarea Patrimoniului Imaterial, coordonată de Ministerul Culturii din România.

„Comisia Naţională privind Salvgardarea Patrimoniului Imaterial, care are activitate pe lângă Ministerul Culturii din România, şi-a propus să introducă ia românească pe lista reprezentativă a umanităţii. Pentru acest lucru este nevoie să întocmim o documentaţie standard, aşa cum este acceptată de UNESCO, iar aceasta trebuie făcută de un grup de specialişti”, a declarat etnograful de origine braşoveană, Ligia Fulga, membru al Comisiei.

Aceasta a mai completat că deşi procesul atestării iei româneşti este unul de lungă durată, există o energie pozitivă în această direcţie. „Am început să lucrăm. Aşteptăm decizia Ministerului Culturii de a mandata Comisia, printr-o componenţă pe care dânşii o gândesc, în aşa fel încât să se continue documentaţia respectivă. (...) Există o energie pozitivă în această direcţie. (...) Deocamdată am fost blocaţi pentru că această Comisie Naţională privind Salvgardarea Patrimoniului Imaterial din care fac parte, nu a mai fost mandatată de noul Guvern”, a spus Ligia Fulga.

Etnograful a mai explicat: „De ce ia românească? În propunerile UNESCO se insistă pentru a selecta manifestări tradiţionale care sunt unice şi care sunt vii, deci care încă există în conştiinţa actuală. Ia românească este o emblemă identitară, are o istorie de mii de ani, a dăinuit peste ani şi este văzută ca un brand de generaţia de acum şi merită să fie localizată ca fiind originară din această parte a Europei de Est. Sperăm că documentaţia va fi realizată în timp util şi va fi depusă la Comisie”.

Avantajele recunoaşterii internaţionale a iei româneşti

Întrebată despre avantajele pe care le-ar putea aduce recunoaşterea internaţională a iei româneşti, etnograful Ligia Fulga a explicat: „În primul rând, devenim mai vizibili din punct de vedere cultural. Mai mult, ia poate să fie monitorizată într-un program naţional de protecţie şi valorificare şi poate să devină în viitorul apropiat chiar o sursă de inspiraţie pentru artişti”.

Iniţiativa este una lăudată de designerul vestimentar originar din Întorsura Buzăului, Maria Alina Mărgulescu: „Apreciez foarte mult iniţiativa autorităţilor de a introduce ia românească în patrimoniul imaterial UNESCO, deoarece această piesă vestimentară, mai mult decât altele, sintetizează foarte mult din identitatea culturală românească manifestată şi în portul tradiţional. Este un demers lăudabil şi natural, căruia îi dorim cu toţii o finalitate fericită”.

Explicând importanţa iei, Maria Alina Mărgulescu a precizat: „Ia tradiţională a concentrat în ea însăşi foarte multă expresivitate plastică şi reprezentativitate pentru cel ce o purta în comunităţile rurale. Ea este un bun artistic, cultural şi comunitar, un element identitar puternic pentru România tradiţională. Eu îi întrevăd o calitate în plus şi anume puterea de a inspira şi în prezent. Ia nu este un obiect de muzeu, „îngheţat” din punct de vedere cultural şi artistic. Dimpotrivă, şi observăm aceasta din ce în ce mai mult, există artişti şi designeri care încearcă să îi dea o nouă viaţă, utilizând-o ca inspiraţie pentru piese vestimentare noi, contemporane, urbane, în acord cu gusturile şi idealurile societăţii în care trăim”.

Ia- sărbătorită de Sânziene în Franţa

Anul acesta, de Ziua Internaţională a Iei, sărbătorită de Sânziene – în 24 iunie, designerul Maria Alina Mărgulescu a fost prezentă la Paris, unde, susţinută de Institutul Cultural Român şi Ambasada României în Franţa, a organizat prezentarea de modă „Rădăcini”, inspirată din portul tradițional românesc. Potrivit designerului, spiritul viu al iei a fost verificat prin intermediul acestui eveniment, dar şi a altora de acest gen.

„Eu cred cu desăvârşire în această nouă viaţă a iei tradiţionale, şi în ceea ce am creat până acum am urmărit acest criteriu. În primul rând mi-am propus să evit clişeele care inevitabil apar atunci când înţelegem ia prea superficial. Dacă foarte mulţi autori preiau ceea ce este mai evident şi explicit dintr-o ie, şi anume doar decoraţia brodată pe care o transpun identic în haine noi, eu am încercat să evit aceste colaje generalizate, care atunci când sunt făcute în exces scad din valoarea culturală a iei tradiţionale. Preocuparea mea este orientată către geometria, materialul, liniatura, luminozitatea şi diafanul iei, elemente mult mai subtile care pot fi de multe ori mai reprezentative chiar decât decoraţiile brodate. Acest mod de a continua moştenirea iei este deja verificat ca fiind o cale fertilă de a aduce spiritul viu al iei într-un cadru social rafinat şi foarte elegant, fiind confirmat prin prezentările de la Paris (iunie 2016) şi colaborările cu Alteţa Sa Regală Principesa Maria, precum şi cu deja prestigiosul şi premiatul domeniu viticol Avincis-Vila Dobrusa”, a transmis designerul cu origini covăsnene.

Nu doar francezii şi românii au sărbătorit de Sânziene Ziua Internaţională a Iei, această zi fiind marcată şi de comunităţile româneşti din SUA, Luxemburg, Olanda şi altele.

„Fiecare ie spune o poveste”

Frumoasa bluză românească a fost şi continuă să fie o adevărată sursă de inspiraţie, nu doar pentru designeri. „Fiecare ie spune o poveste. Tehnica şi tradiţia decorării iei s-au transmis de la mamă la fiică, de la o generaţie la alta. În conceperea ei, româncele investeau o parte din aspiraţiile lor, dar şi din frumuseţea şi bunătatea poporului român. Însemnele magice cusute cu grijă aveau o anumită importanţă pentru cea care urma să o poarte. Bunicile şi mamele le transmiteau tinerelor nu doar arta meşteşugului popular, ci şi rugăciunile care se spuneau înainte de începerea torsului lânii, a ţesutului sau a împletitului. Fiecare împunsătură de ac avea menirea de a proteja purtătoarea de farmece şi de spirite rele. Frumuseţea şi măiestria iei româneşti au fascinat nu numai generaţii de tinere, care au preluat tradiţia de la mame sau bunici, ci şi artişti, pictori, creatori de modă şi chiar case regale. Majestatea Sa Maria, regina României, a purtat cu mândrie ia românească, punându-şi amprenta pe garderoba regală şi înnobilând costumul popular românesc. Pictorul francez Henri Matisse a găsit şi el inspiraţie în această piesă vestimentară, transpunând-o în celebra sa pictură „La Blouse Roumaine” (1940). Şi în zilele noastre, ia a fost sursă de inspiraţie pentru mai mulţi renumiţi creatori de modă, care au lansat colecţii vestimentare cu elemente preluate din folclorul românesc”, scria Florentina Teacă, în comunicatul care anunţa organizarea celei de-a treia ediţii a Zilei Internaţionale a Iei, desfăşurată de Sânziene, în 24 iunie, în Staţiunea Covasna.

Alte simboluri româneşti înscrise în lista reprezentativă a patrimoniului imaterial cultural al umanităţii

Ritualul Căluşului, Doina, Ceramica de Horezu, Cântecul de ceată Bărbătească şi Jocul Fecioresc sunt alte cinci expresii de cultură tradiţională deja înscrise în lista reprezentativă a patrimoniului imaterial cultural al umanităţii.

Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO), fondată în 1945, „se străduiește să construiască rețele între națiuni pentru facilitarea unui anumit tip de solidaritate: mobilizarea pentru educație, astfel încât fiecare copil să aibă acces la educație de calitate ca drept fundamental al omului și ca premisă obligatorie pentru dezvoltarea umană; construirea înțelegerii interculturale, prin protejarea patrimoniului și susținerea diversității culturale – UNESCO a creat ideea de Patrimoniu Mondial pentru protejarea obiectivelor cu o valoare universală inestimabilă; susținerea cooperării științifice, spre exemplu, în segmente care vizează sistemele de avertizare de tsunami sau în privința acordurilor transfrontaliere de management, pentru consolidarea legăturilor între state și societăți; protejarea libertății de exprimare, o condiție fundamentală a democrației, dezvoltării și demnității umane”, arată Agerpres.