Povestea unei angajate Covalact, lovită de soartă, dar ajutată de companie

În cadrul unei festivități recente, care i-a reunit pe toți angajații Covalact Sfântu Gheorghe, aceștia au avut o surpriză. Ferencz Csilla, una dintre angajatele venite în companie anul trecut, le-a citit o scrisoare de mulțumire în care și-a arătat recunoștința pentru colegii de la Covalact care au ajutat-o să-și reconstruiască locuința din Zagon, după ce aceasta fusese mistuită de flăcări din temelii. Un incident petrecut, întâmplător pe 30 octombrie, noaptea tragediei din clubul bucureștean Colectiv.

La sfârșitul lui octombrie 2015, Ferencz Csilla lucra deja de câteva luni la Covalact Sfântu Gheorghe. „Era un om care făcea naveta din comuna Zagon, cu cinci copii acasă, mai avea încă un serviciu sâmbăta şi duminica şi în contextul acesta îşi făcea treaba foarte serios şi era foarte inimoasă la locul de muncă. Aşa a ieşit în evidenţă încă de la început”, ne-o caracterizează Anda Dobre, HR Manager la Covalact Covasna.

Nu a putut salva nimic din agoniseala de-o viață

În noaptea fatidică, Ferencz Csilla nu se afla acasă, ci era la cel de-al doilea serviciu al său, de îngrijire a bătrânilor, la care mergea de două ori pe lună. „M-a sunat cineva la 11 noaptea şi mi-a spus că arde tot ce am: casa, şura şi tot ce am în curte”. Nu a putut salva nimic din agoniseala de-o viață. „O solniţă a rămas din toată munca noastră”, își amintește, cu tristețe, Ferencz Csilla.

„Acolo a ars totul până la temelie”, subliniază și Anda Dobre.

„În momentul acela îmi pierdusem orice speranţă, simţeam că am căzut în prăpastie cu totul”, povestește Ferencz Csilla. Caracter de luptătoare, Csilla a preferat să nu-și împărtășească supărările colegilor săi. Cu toate astea, aceștia au aflat. „Eu nu am vrut să zic nimic în fabrică, dar ştiţi cum merge vestea. Au vrut să îmi dea liber, dar le-am spus că nu am ce face acasă, mai bine lucrez ca să nu mă mai gândesc la nimic”. Mai mult, surprinzător din punctul său de vedere, întrucât era o angajată recentă a companiei, conducerea a sărit în ajutorul ei: „Şefa şi domnul director, Ioan Liviu, m-au întrebat dacă mă supăr dacă vin la faţa locului. Le-am zis că nu. (...) Au venit, au făcut fotografii şi cred că au făcut un raport la şefii mai mari”.

Răspuns rapid de la colegii din toată ţara

„Şeful ei direct de atunci şi şeful de departament s-au dus la faţa locului să vadă ce e de făcut. Când s-au întors de acolo, ne-au povestit şi nouă, celorlalţi. (...)  Noi am făcut o comunicare internă către toată lumea şi am colectat bani. A fost un răspuns foarte rapid”, povestește Anda Dobre, și continuă: „Au venit bani mulţi şi de la colegii din Bucureşti şi Miercurea Ciuc. Au sărit cu mic, cu mare şi a trebuit să ne organizăm. Şi compania a ajutat-o cu bani, cu transportul materialelor şi chiar şi cu materiale de construcţii. Preşedintele Consiliului de Administraţie, reprezentantul acţionarilor, Radu Bugică, în nume personal a dat o sumă de bani”. Nu e singurul caz de implicare a angajaților Covalact pentru un coleg lovit de soartă: compania s-a mobilizat şi continuă să o facă şi în alte cazuri sociale, care necesită sprijin, cum ar fi persoanele care suferă de boli grave.

În cazul lui Ferencz Csilla, banii donați de colegi au acoperit jumătate din cheltuielile de construcție. La rândul său, soțul a vândut un teren, iar vecinii din sat au ajutat-o cu ridicarea casei, astfel încât, înainte de Crăciun, familia Ferencz și cei cinci copii ai săi au putut avea un acoperiș deasupra capului. „Înainte de Crăciun m-am putut muta în casă. Nu mi-e gata nici acum, dar nu am rămas pe drumuri. Vă daţi seama că într-o lună am făcut toate acestea. Când am văzut că soţul a început să cumpere ţigle, că am primit ajutor şi de la Bucureşti, de la Harghita şi de la Sfântu Gheorghe, şi că înainte cu o săptămână de Crăciun aveam acoperiş, am zis că e o minune”.

Mulţumiri faţă în faţă la întrunirea festivă a Covalact

Timpul a trecut și colegii lui Ferencz Csilla și-au văzut de muncă și de viața proprie. După un an, poate că puțini se mai gândeau, în momentul întrunirii festive a angajaților de la Sfântu Gheorghe, la gestul pe care l-au făcut pentru colega lor. Însă ea a avut grijă să le reamintească printr-un discurs emoţionant prin care a mulţumit tuturor celor care i-au oferit sprijin atunci când a avut nevoie. „A fost iniţiativa ei. A fost un moment impresionant pentru că şi ea era foarte emoţionată, dar a fost şi o bucurie pentru cei care au ajutat-o”, povestește Anda Dobre.

„Am scris o mulţumire scurtă. Am vrut să le mulţumesc faţă în faţă tuturor”, spune, cu modestie, Ferencz Csilla, adăugând: „Într-o lună de zile pot să spun că am avut şi casă şi mobilă, strictul necesar: masă, pat, aragaz, haine. Atâtea rele vedem în lume, că mă face să spun că nu mai există bunătate în oameni. Am fost foarte impresionată de şefii de la Covalact. Chiar au mişcat toată ţara pentru mine, deşi lucram acolo de doar 5-6 luni”, încheie Ferencz Csilla.

Iulia Drăghici, Sever Ioan Miu