EDITORIAL. Fiecare cu morţii şi viii lui...
Morţii cu morţii, viii cu viii. Aşa-i, la drept vorbind cam asta-i viaţa, nu te poţi opune morţii, dar parcă poţi arăta o minimă înţelegere faţă de cei care-şi jelesc morţii, casele dărâmate, inundate, vieţile distruse într-o noapte de nişte ape pe care nimeni nu le poate controla.
Mă gândesc cu oroare la momentul lansării candidaturii impostorului-plagiator Victor Ponta la alegerile prezidenţiale din acest an. Oamenii îşi plângeau soarta nemiloasă – la care partidul procurorului Ponta a contribuit din plin din 1990 încoace –, dormind pe saci cu nisip şi buşteni aduşi de apele învolburate, în vreme ce „ortodoxul patriot” Victor Ponta se lansa, în ropote de aplauze şi aclamaţii, în cursa la Prezidenţiale. Momentele astea se petreceau simultan, la doar câteva zeci de km. distanţă. Nu l-o fi sfătuit „sfântul” Ilie, de Ilie Sârbu vorbesc, că nu-i chiar ortodoxă mişcarea asta? Sigur că nu, altfel premierul este un om ascultător şi cuminte, degrabă vărsător de promisiuni şi jurăminte de credinţă faţă de patrie şi popor.
Prost de tot a dat lansarea asta în ochii lumii care ştie să vadă. Mi-a reţinut atenţia intervenţia parşivă a „clanului” liberal, care îl îndemna cu „profundă sinceritate” pe Victor Ponta să-şi amâne lansarea candidaturii din motive de inundaţii. Ca să arate că nu ascultă de nimeni, mai ales de Opoziţie, că e stăpân pe propriile sale decizii, Ponta a mers înainte cu prostia: voie bună, aplauze, veselie şi bucurie zgomotoasă la câţiva paşi, practic, de morţii şi nenorociţii de inundaţii dintr-un judeţ în care, după cum spunea, Victor Ponta ar vrea să trăiască şi să moară.
Dacă trecem peste lipsa de suflet, de minimă empatie faţă de semeni caracteristică unui produs al „şcolii de vară” Adrian Năstase, şcoală la care s-au educat actualii guvernanţi pesedişti în frunte cu „micul Titulescu” şi marele Dragnea, ajungem la lucruri şi mai serioase: lipsa de reacţie a guvernelor acestei ţări faţă de nevoile şi cererile oamenilor. Fiecare guvern este condamnat, obligat, forţat să descopere apa, aerul, fraierul – sub toate formele lor. Mai pe înţeles, descoperim în fiecare an, uneori şi de mai multe ori pe an, pâraie ameţite care se transformă peste noapte în râuri vijelioase, măturând totul în calea lor. Miniştrii se duc la faţa locului, cu bărci sau fără, promit marea cu sarea oamenilor amărâţi, le lasă o pâine şi-o sticlă de apă şi pleacă. În urma lor mai vine o dată primarul, pune nişte camioane de piatră pe drum şi pleacă şi el... Îl mai vede alegătorul doar pe stâlpi şi pe garduri, când le cere votul.
Nimeni, dar absolut nimeni nu se ocupă de rezolvarea unei probleme care trenează de ani de zile: o hartă a riscurilor de inundaţii, necesară elaborării unui plan de acţiune pe termen lung. De ce nu se ocupă? Iată o întrebare la care voi încerca un răspuns: pentru că harta asta este periculoasă. Este o hartă a riscurilor riscantă. Dacă o ai, trebuie să şi faci ceva. Să consolidezi nişte diguri, să faci nişte drumuri, să nu mai permiţi construirea caselor în văile inundabile, să schimbi la nevoie nişte cursuri de ape, să nu mai permiţi distrugerea pădurilor. Adică trebuie să cheltuieşti nişte bani. Mulţi bani. Pe care Guvernul nu-i are. Sau are alte priorităţi, fără nicio legătură cu viaţa oamenilor, cu nevoile lor, cu ce-i doare şi cu ce-i omoară cu zile. Cum ar fi fântânile arteziene, de care Craiova premierului Ponta e plină. Sau cum ar fi autostrăzile şi drumurile asfaltate către nicăieri, doar pentru că un vicepremier sau un ministru oarecare au nişte case de vacanţă impunătoare în preajmă... Sau cum sunt atâtea şi-atâtea lucruri esenţiale pentru clica de la guvernare, dar care n-au nicio legătură cu nevoile şi viaţa reală a românilor. E mult mai simplu să faci vizite de lucru, să dai bani unor comunităţi care nu vor şti ce să facă cu ei, să te lauzi, apoi, că le dai banii ăştia, că ai grijă de oameni, că eşti suflet din sufletul ortodox al neamului tău...
Aşa încât, fiecare cu morţii şi viii lui. Premierii, miniştrii, preşedinţii vin şi pleacă, morţii de la inundaţii rămân în nămolul care i-a înghiţit – dacă nu cumva îi va scoate Dragnea de-acolo ca să-l voteze pe Ponta la Prezidenţiale... Vi se pare că-s morbid? Deloc, n-aţi nimerit-o, priviţi-l pe Ponta înconjurat de „viii” lui, gaşca pesedistă, veselindu-se în timp ce oamenii se dau de ceasul morţii în judeţele vecine inundate! Veţi găsi acolo destule motive de mândrie că suntem români şi ortodocşi, suficiente cât să cântăm împreună cu VV Ponta: „Acolo este ţara mea, şi neamul meu celor românesc”... Acolo să fie?!