Un reportaj realizat pe ruta Sfântu Gheorghe – Breţcu şi retur, cu un tren Personal care opreşte în toate gările şi haltele de pe traseu

În ultima vreme trenul a devenit pentru mulți un mijloc de transport nu foarte apreciat. E drept, dacă trebuie să ajungem din punctul A în punctul B în cel mai scurt timp, nu e convenabil să mergi cu trenul, dar dacă alegi acest mijloc de transport pentru o plimbare, sau dacă nu te grăbești, ai parte de o călătorie plăcută la preț rezonabil. Trenurile de pe ruta Sfântu Gheorghe – Brețcu sunt curate, cu mecanici și controlori prietenoși, și așa se face că această călătorie devine dintr-odată frumoasă nu doar din punct de vedere al peisajelor, ci și al oamenilor. Am decis să fac un tur cu trenul, să merg din Sfântu Gheorghe până la Brețcu și înapoi pentru a vedea cum este călătoria cu trenul în vara anului 2014.

Două ore până la Breţcu

Cu mașina poți ajunge din Sfântu Gheorghe la Brețcu într-o oră și un pic, iar cu trenul călătoria durează aproape dublu. Cu toate acestea trenurile nu sunt goale. „Trenul se umple, mai ales în timpul școlii, mulți elevi fac naveta cu trenul. Dar și în vacanță avem călători, chiar dacă de la Brețcu pornim cu trenul gol, acesta se umple pe parcurs” – spune controlorul. Acesta este și cel care vinde bilete pentru că în afară de localitățile mai mari, casierie nu mai e în gări. Astfel controlorul este și casier, dar asta nu îl face să își piardă zâmbetul de pe buze, este prietenos cu călătorii. Mecanicul este de asemenea prietenos și în gara unde trenul a staționat mai mult, ne-a vorbit despre vitezele cu care poate merge. „Sunt limitări de viteză, de la Sfântu Gheorghe la Covasna poți merge mai bine, dar de la Târgu Secuiesc la Brețcu linia este veche și nu prea bună, așadar aici se merge doar cu 40 de kilometri la oră. Câteodată pe această porțiune călătoria este plictisitoare, dar mie îmi place meseria asta” – ne-a spus mecanicul.

Rutina navetiștilor

Eu am mers cu trenul de după masă, iar la Sfântu Gheorghe s-au urcat mai multe persoane care fac naveta din diferite sate la municipiul reședință de județ. Maria, o tânără de 22 de ani, mi-a spus că este vânzătoare la un magazin și face zilnic naveta între Sfântu Gheorghe și Moacșa. Pentru ea drumul cu trenul nu înseamnă mai nimic și abia așteaptă să ajungă acasă. Așa și un domn care a coborât la Zăbala. Spune că de mai bine de 10 ani lucrează la o firmă din Sfântu Gheorghe și de atunci e pasager al trenului spre Brețcu. „Pentru mine e deja obișnuință să merg cu trenul. Poate că aș putea găsi și altă modalitate de transport, dar m-am obișnuit și nu am de gând să merg cu mașina sau cu microbuzul. Cu trenul e drept că ajungi mai târziu, dar este mult mai sigur decât mersul cu mașina” – spune el. Acesta a mai spus că în urmă cu mai mulți ani lumea mergea mai des cu trenul, care nu avea doar un vagon sau două, ci mai multe. „Pe vremuri lumea mergea cu trenul în special la Covasna la băi. Acum preferă microbuzele, așa că pe tren nu mai sunt atât de mulți” – spune.

Discuții de tot felul

În tren întâlnești tot felul de oameni, de la pensionari la elevi, la tineri aventurieri la navetiști obosiți. Inevitabil oamenii încep să vorbească, și așa se face că trenul este în continuare o platformă interesantă de socializare. De fapt nu știi niciodată pe cine întâlnești în tren și despre ce vei începe să discuți și cu cine. Cu ocazia turului nostru am avut parte de de toate. De la bârfe mondene la probleme ale pensionarilor, la probleme de sănătate sau amintiri din vremuri demult apuse sau chiar teorii ale conspirației. În tren mai funcționează acel sistem în care omul te abordează pur și simplu și te lasă să intri în viața lui, știind probabil că șansele de a te mai întâlni vreodată sunt mici. Așa se face că am ascultat o doamnă povestind aspecte din tinerețea ei, despre cum și-a întâlnit soțul și și-au întemeiat o familie la Covasna.

Peisaje frumoase

O călătorie între Sfântu Gheorghe și Brețcu înseamnă și să vezi peisaje din județ. Să îți dai seama cum va fi recolta, pentru că treci pe lângă lanuri de grâu și câmpuri pline cu cartofi. În depărtare stau munții și dealurile care dezvăluie relieful județului. Dacă ai noroc, vezi și câte un iepure speriat cum aleargă și se ascunde în porumb sau în grădinile vreunui localnic. Trenul nu merge repede, mai ales între Târgu Secuiesc și Brețcu, aici limita de viteză fiind de 40 de kilometri pe oră, așadar călătorul are timp să admire locurile și să facă fotografii.

Gări uitate

În ceea ce privește gările din satele și comunele din județ, acestea au fost lăsate în paragină, și din ele s-a furat practic tot ce se putea fura. La Zăbala de exemplu clădirea care era odată gară este acum un morman de ruine, fără acoperiș, fără ușă sau geamuri. Călătorul știe unde se află doar dacă citește numele localității de pe o tablă ruginită. La fel se întâmplă în mai multe locuri, iar tablele ruginite fac parte din peisaj. În unele cazuri gara este departe de localitate, iar călătorul este așteptat în gară de rude, care vin cu mașina să îl ia. Dar și așa putem vedea reîntâlniri ca odinioară. La Târgu Secuiesc, de exemplu, s-a reîntâlnit un cuplu de îndrăgostiți, iar la Covasna niște turiști au fost aduși la gară de gazdele lor. „Venim an de an la Covasna, suntem din Bistrița. În fiecare an mergem la aceeași familie, suntem deja prieteni. În general călătorim cu trenul, o singură dată am venit cu mașina. Venim cu acceleratul de Baia Mare, iar de la Sfântu Gheorghe cu personalul până la Covasna. Gazdele noastre ne așteaptă la gară, și ne conduc când plecăm acasă. În gara din Covasna e la fel, nu s-a schimbat nimic de mulți ani, însă am observat că la Sfântu Gheorghe au avut loc lucrări de modernizare, ceea ce este foarte bine” – spune domnul Ion, turistul din Bistrița.

Trăgând linie putem spune că o călătorie cu trenul poate fi pe cât de lentă pe atât de frumoasă. Desigur, depinde de fiecare dintre noi și de împrejurările în care ne aflăm. Dar dacă cineva dorește să se plimbe prin județ și să vadă tot felul de oameni interesanți, ar trebui să se urce în tren și să meargă la Covasna, Târgu Secuiesc sau Brețcu.