Victoria Nuland îi critică fără subiect, doar cu predicat, pe Viktor Orbán şi Victor Ponta. Mai lipsea Victor Ianukovici şi erau cei trei muşchetari cu lady de Winter travestită în exerciţiul funcţiunii. D-na Nuland este înaltul emisar american pentru Europa centrală şi de est, are dreptul să critice pe cine vrea şi cum vrea. D-na Nuland îi critică dur pe cei care se învelesc cu plapuma NATO, sub care violează apoi democraţia liberală. Îi critică şi pe cei care folosesc Parlamentul drept paravan de adăpostit corupţii şi hoţii din politică. Dar d-na Nuland nu pomeneşte niciun nume, crezând că noi le ştim.

Uite că nu le ştim. Adică poporul ăsta naiv şi credul, bun de pupat moaşte şi bătut mătănii, nu ştie despre cine-i vorba în propoziţie. Nici măcar reprezentanţii autorizaţi ai acestui popor prostit cu televizorul nu ştiu: o fi Victoraş al nostru, o fi Viktor al lor, sau o fi blestematul-şef Băsescu? Uite, unul ca Dan Şova-Holocaust, ditamai fost Mare Proiectant de Autostrăzi Imaginare, acum eşuat într-o funcţie comodă de Mare Pupător de Pulpane Prezidenţiabile, crede că-i vorba de Traian Băsescu, „prietenul lui Viktor Orbán” şi inamicul public nr. 1 al hoţilor şi şmecherilor pesedizaţi şi antenizaţi. Că doar preşedintele Traian Băsescu opreşte anchetele DNA la poarta Parlamentului şi doarme-n pat cu guvernul corupt, nu premierul Victor Ponta! Şi tot el, Băsescu, rectifică bugetul ca să-şi cumpere susţinerea primarilor, dându-le miliarde de lei mită electorală, dar crescând nesemnificativ bugetul Apărării Naţionale – bine că ne apără NATO, nu?!

Asta-i părerea unuia care n-ar trebui lăsat să mai iasă din casă şi nici să vorbească în numele celui mai mare partid al ţării; avocatul vorbăreţ face multe deservicii PSD-ului şi amicilor politici, contrazicându-l pe şeful său suprem, care este convins că d-na Nuland l-a criticat exclusiv pe premierul ungar Viktor Orbán. Care tocmai ne-a vizitat ţărişoara, deschizând o şcoală profesională undeva în Ardeal – că doar nu la Călăraşi, să fim serioşi... Şi care a fost primit de Traian Băsescu la Palatul Cotroceni – vizită „privată”, oricum nu mai primise demult pe nimeni, este explicabilă ospitalitatea preşedintelui nostru. Altfel, ce să vorbeşti cu unul care îşi extrage seva vitală din experienţele democraţiilor neliberale de tip Rusia, China, Turcia?! Poate despre „prietenul comun” Victor Ponta, mare admirator al aceloraşi democraţii neliberale. Poate despre autonomia Ţinutului Secuiesc şi deserviciile pe care această temă, susţinută fervent de guvernul maghiar, le face bunelor relaţii româno-maghiare?! Asta mai degrabă. Nu vom şti precis despre ce s-a vorbit la Cotroceni, pentru că nu s-a emis niciun comunicat oficial. Punct.

Să revenim la „mişcările” politice ale lui Victor Ponta, atât de evidente chiar şi pentru cei care se spală cu osârdie pe creier şi-l admiră. Este evidentă prăpastia dintre vorbele şi faptele premierului nostru: „Nu eu sunt prietenul lui Viktor Orbán, ci Băsescu. Nu eu sunt prietenul lui Putin, la care tocmai m-am răţoit, ci Băsescu. Despre China şi Turcia nu vorbim acum, să vedem mai întâi ce zice Băsescu”. Tot ce face azi Ponta este un copy-paste lipsit de convingere după ce-a zis şi ce-a făcut ieri Băsescu. De ani de zile vorbeşte Băsescu despre Marea Neagră ca o prioritate pentru Europa, uite că a descoperit subiectul şi Ponta. De nu mai ştiu câtă vreme a pomenit Băsescu de avantajele „drumului mătăsii”, uite că s-a gândit şi Ponta la drumul ăsta. Şi câte şi mai câte altele.

Revenind la Victoria Nuland, înaltul emisar american, e de remarcat că doamna ar fi trebuit să ştie deja că atunci când te adresezi românilor se impune să formulezi propoziţii clare, cu subiect, predicat şi cât mai puţine complemente, ca să nu poată să fabuleze prea mult pe temă. Altfel cădem în ridicol cu toţii, inclusiv înalţii emisari americani, şi ne ducem să jucăm la pariuri „cine-a pus magiun pe clanţă...”. Cu politicienii români trebuie să fii foarte exact dacă ai intenţia să înţeleagă şi poporul amărât despre cine-i vorba în respectiva propoziţie. La Porţile Orientului se interpretează totul şi orice.

Şi totuşi, ce-or fi vorbit Viktor Orbán şi Traian Băsescu la Cotroceni? Ne va spune mâine-poimâine Kelemen Hunor, vom primi vreun semnal în oglindă de la plagiatorul-şef, sau nu vom şti nimic niciodată? După cât de „calm” era vineri seara Băsescu, aş paria că n-a fost deloc o discuţie amicală, la un whisky cu patru cuburi de gheaţă.