ACTUALITATE 13 martie 2012

EDITORIAL. Varză de post cu iz de cianură

de Dumitru Manolăchescu | 47 vizualizări

László Tőkés n-a fost un popă sincer (cu ceva timp în urmă au răzbătut în Media informaţii despre oarece legături amoroase, neclarificate încă) şi nici în politică nu se omoară cu sinceritatea şi loialitatea. Ce-a făcut câtă vreme a lucrat în slujba Domnului, nu pot eu să judec. Ce face, însă, în slujba ţării în numele căreia acţionează în Parlamentul European, da, putem judeca, putem cântări, putem lăuda sau înjura.

Momentul judecăţii omeneşti îmi este oferit chiar de faptele dumisale, deloc atinse de suflul divin. Nu reiau, aici, reproşuri mai vechi pentru că dispunem de activităţi recente. Cum ar fi, de pildă, demisia „popularului” european din UDMR. Nu că m-ar interesa în vreun fel din ce partid maghiar înjură el România mai tare (cu toate că şi aici ar fi unele de spus), ci pentru că, odată demisionat din UDMR, ar trebui să renunţe şi la calitatea de parlamentar european. Mi s-ar părea logic, pentru că acolo a intrat pe listele acestui partid, chiar dacă a făcut mereu caz de o independenţă totală din punct de vedere politic şi nu numai, în sensul că România nu este pentru el decât „trupul” viu şi bine pregătit de căpuşat. Dar ce să-i cer eu lui Tőkés când nici „celebrul” corupt cu acte-n regulă Adrian Severin nu consimte să facă onorabilul gest al demisiei din acest Parlament atât de profitabil?!

Să revin, însă, la europarlamentarul Tőkés, proaspăt demisionat din UDMR şi, cu siguranţă, viitor membru cu funcţii importante în recent înfiinţatul Partid Popular al Maghiarilor din Transilvania. (Aceeaşi Mărie cu altă pălărie, vorba unui alt celebru creator de partide.) El a demisionat din UDMR supărat, tare supărat, Doamne, pe acest partid care nu apără intersele maghiarimii, stă la guvernare beat de dorinţa de putere, nu se opune proiectului minier Roşia Montană (pe care europarlamentarul Tőkés îl sabotează cu tot ce poate în marea familie populară din PE) şi vrea să desfiinţeze ANI şi DNA. O varză de sentimente, de reproşuri şi frustrări, din care răzbate când „loialitatea” faţă de statul român, când devoţiunea pentru maghiarii de pretutindeni, când grija pentru natura înconjurătoare şi bogăţiile subsolului din Ardeal, când compasiunea pentru poporul român obligat la austeritate... Varză, cum spuneam, lipsa de sinceritate se vede de la o poştă.

Dar şi ipocrizie şi demagogie cât cuprinde. Nu vrea cianuri la Roşia Montană, vorbind în numele României la Parlamentul European, pentru că exploatarea auriferă se află în Ardeal. Dacă Roşia Montană ar fi undeva pe lângă Iaşi, fostul pastor Tőkés ar împărţi otrava cu mâinile lui, n-ar mai avea nicio treabă cu cianurile astea nenorocite... Nu vrea UDMR la Guvernare, dar ar băga şi mâine, dac-ar putea, noul dumisale partid de suflet într-o nouă construcţie politică, indiferent cu cine ar urma să se alieze. Reproşul în legătură cu opoziţia UDMR la Agenţia Naţională de Integritate şi DNA mi se pare singurul corect şi motivat. Deloc credibil, însă, e uşor de presupus că „dragostea” de ANI, oarecum la prima vedere, nu este sinceră şi dezinteresată când e vorba despre un pastor reformat cu trecut în materie...

Nu cred că demisia lui László Tőkés va fi o tragedie pentru UDMR. Nu cred nici că Markó Béla şi Kelemen Hunor se vor grăbi să „pupe poala popii” (mă refer la un vechi obicei ortodox), pentru că poala asta s-a băgat definitiv şi iremediabil în altă troacă politică, amestecând cele sfinte cu interesul etnic şi vulgul populist. UDMR nu va ieşi de la Guvernare, cu toate că se opune tuturor proiectelor de anvergură gândite de PDL: reforma în Sănătate, reorganizarea administrativă a ţării, modificarea Constituţiei, Parlament unicameral cu 300 de aleşi. Interesele politice de moment sunt mai puternice decât glasul de sirenă al pastorului Tőkés, iar porţile întredeschise de actuala Opoziţie nu i-au convins pe liderii UDMR. Încă nu i-au convins, cu liderii maghiari trebuie avut grijă, ieri pe la trei după masă deputaţii UDMR se raliaseră grevei parlamentare a USL, refuzând să participe la lucrările Camerei. Şantajul lor politic are o motivaţie clară: linia de predare în limba maghiară pe care şi-o doresc la UMF Tg. Mureş. O tâmpenie, o aiureală, un separatism etnic anacronic, în care se întâlnesc la punct fix cu „duşmanul” Tőkés. N-ar trebui să-i bage nimeni în seamă, dar întotdeauna se va găsi un guvern susţinut de o coaliţie aflată în criză de voturi... Nu pot ghici cât timp va dura supărarea lor, transformată în boicot parlamentar. Şi nici cât timp va reuşi Coaliţia de la Putere să reziste şantajului rudimentar exercitat de UDMR. Sau, cine ştie, poate se va hotărî PDL-ul să-şi trimită partenerii maghiari în binecuvântata şi comoda Opoziţie, măcar pentru câteva luni.

În esenţă, o varză care te-ar putea sătura în Postul Paştelui, dacă n-ar fi însoţită de un puternic iz de cianură cu conotaţii etnice segregaţioniste.

Distribuie articolul:  
|

ACTUALITATE

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.