Unde-i liniştea provincială de altădată din Sfântu Gheorghe?! Unde-s străzile goale de maşini, pline doar de praful sculat din pământ de căruţele ţiganilor gospodari din Örkő, Vâlcele sau Ilieni?! S-au dus de mult. Specialiştii Primăriei Sfântu Gheorghe au acum alte statistici. Îngrijorătoare: în primele două luni din 2017 au fost înmatriculate în municipiul nostru 729 de maşini, faţă de doar 430 de autovehicule în 2015. Numărul motoarelor pe patru roţi s-a cam dublat.

Văd aproape în fiecare zi ce se-ntâmplă pe B-dul Grigore Bălan: la orele dimineţii şi, apoi, la ieşirea de la slujbe coada de maşini se întinde de la Sindicate până la intersecţia semaforizată de dincolo de Debren. E ca în marile oraşe, în Braşov stai mai puţin la coadă pentru că Braşovul are sensuri giratorii – prin care, cu puţin talent şi mult noroc, te poţi strecura. La fel e pe 1 Decembrie şi spre Piaţa Centrală; cârduri de maşini otrăvesc aerul şi sfâşie bruma de linişte provincială cu care ne înzestrase calitatea de oraş cu nici 60.000 de locuitori.

Viitorul mă îngrijorează, de fapt. Prezentul poate fi încă suportat. Dar, dacă în doar două luni ne-am îmbogăţit cu 730 de maşini, câte se vor plimba pe străzile supraaglomerate la sfârşitul anului? Strict matematic ar ieşi 730 înmulţit cu 6. Adică vreo 4.500 de autovehicule în plus. Foarte mult pentru o urbe cu pretenţii de „ oraş locuibil” – ce-o mai fi şi chestia asta nu ştiu, dar cu siguranţă ne poate explica primarul Antal Árpád, familiarizat cu expresia. Eu aş fi crezut că avem pretenţii mai mari, că suntem mult mai mult decât un „oraş locuibil”. Măcar atât să avem, dacă atmosfera interetnică oricum e apăsătoare. Dacă nici „locuibil” nu e oraşul ăsta, atunci care ar fi calitatea lui de bază? Că ieftin nu-i deloc, iar lefurile sunt undeva spre coada clasamentului printre oraşele din ţară.

Pentru a rezolva problema circulaţiei, primarul Antal ne îndeamnă să nu mai ieşim la plimbare cu maşinile. De acord cu el, mulţi abuzează de maşină şi dacă au de făcut 500 de metri de acasă până la slujbă sau magazinul de unde-şi cumpără o sticlă de apă minerală, o bere şi-o pâine. Dar din Cartierul Simeria până la Gară sau IMASA nu poţi merge pe jos, iar cu autobuzele e ca la pariuri: ai sau n-ai noroc. Vreau să spun că şi dacă am merge mai mult pe jos, tot nu s-ar rezolva problema. E nevoie ca specialiştii în materie de circulaţie, dar şi de străzi să gândească alte sisteme de fluidizare a unui număr din ce în ce mai mare de maşini care străbat oraşul. Poate nişte sensuri giratorii?! Că nu degeaba or fi având ele succes într-un Braşov de 10 ori mai aglomerat decât Sfântu Gheorghe. Ca să nu mai vorbesc despre cât de repede se repară un bulevard în Braşov şi cât durează la noi să „rezolvi” o străduţă de câteva sute de metri... Uitaţi-vă la Kós Károly, la Lăcrămioarei, amintiţi-vă de Ciucului, de Körősi Csoma Sándor şi de aproape tot ce înseamnă stradă civilizată în oraş. Nu acuz Primăria în mod special, dar nici nu poţi contempla la nesfârşit nişte termene care lungesc inacceptabil o lucrare de dimensiuni minore.

E vorba de o gândire în perspectivă şi de o dezbatere cu „specialiştii” de la nivelul Primăriei şi Consiliului municipal. Am pus între ghilimele cuvântul pentru că nu ştiu dacă există specialişti în proiectare şi arhitectură urbană în oraş. Dacă sunt, să-i folosim, dacă nu, să-i aducem din alte mari oraşe şi să ne dea soluţii. Pentru că, peste câţiva ani, în liniştitul nostru oraş nu se va mai putea circula de niciun fel, pe nicăieri – trotuarele elegante ale d-lui Antal îţi rup nu doar tocurile, ci şi picioarele, în doar câţiva ani au devenit deja impracticabile. Şi cât ne-am mai lăudat cu frumoasele şi trainicele noastre trotuare!

(Dumitru Manolăchescu)