În ţărişoara noastră de la porţile Orientului se dă şi se ia mită în neştire. Numai proştii nu dau şi nu iau mită. Şi habar n-am câţi proşti mai sunt, dacă mă gândesc că până şi funcţionarii de la o Agenţie Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă dau mită şefului lor de la Bucureşti. Şi nu sume mărunte, e vorba de zeci de mii de euro, în tranşe.

Bine, frate, dar de ce să dea nişte amărâţi de la AJOFM mită? Sau, ca să fiu mai exact, de ce să ceară şeful de la Bucureşti al ANOFM mită unor angajaţi din Braşov? Păi, cum să vă spun, relaţia asta e vinovată la ambele capete. Hoţul de la Bucureşti cere mită hoţilor din Braşov pentru că ştie că ăia din Braşov iau şi ei mită de la alţii...

Altfel chiar nu se explică, pentru că nu poţi accepta să dai mită când te ştii curat, nevinovat, om la locul tău, muncitor fruntaş în producţie... Băieţii ăia din Braşov nu puteau da mită atâtea zeci de mii de euro nici dacă le cerea Papa de la Roma, dar-mi-te şeful ANOFM... Doar dacă nu aveau ei oarece interese. Care interese se lipeau ca marca de scrisoare de: 1. Păstrarea locului de muncă (se-aude că urmau nişte disponibilizări pe-acolo şi, nu-i aşa, cum altfel decât cu mită se poate păstra un post la o instituţie respectabilă a statului român...) şi 2. Nişte proiecte în derulare pe bani europeni. (Adică ei dădeau şpagă şefului de la Bucureşti pentru ca ăla să aprobe asemenea proiecte şi să le trimită şi banii aferenţi).

Vă daţi seama ce i-am păcălit noi pe europeni? Vai de capul lor, ăştia s-au cam prins cu ce hoţi au de-a face şi nu ne-au aprobat „marile proiecte” cu care se tot laudă ministerele. Mi-e şi milă de Leonard Orban, cel care a acceptat să conducă un Minister al banilor europeni, ce-o fi găsit el pe-colo, ce mâini băgate până-n cot în afacerile astea murdare în care se joacă, practic, viitorul ţării.

Revenind la afacerea de la AJOFM Braşov, un lucru e clar: ştiu cine, ce şi de ce a luat, înţeleg perfect raţionamentul celui care ia mită, dar mie unuia îmi e dificil să pricep cum şi de ce să dea mită nişte funcţionari netrebnici, cu lefuri atât de amărâte că-s în stare să protesteze în stradă de trei ori pe zi... Dacă mă gândesc bine, argumentul logic este că şi funcţionarii ăştia netrebnici ar fi avut ceva de câştigat de pe urma banilor europeni care urmau să ajungă la AJOFM Braşov după ce hârtiile erau semnate de şeful de la Bucureşti. Altfel nu se leagă... Mergând mai departe cu raţionamentul ăsta care pare logic, cei care primeau banii europeni îşi luau şi ei partea, tainul, cum zicea preşedintele, că doar nu puteau ieşi în pierdere, nu vii cu bani de-acasă ca să-i poţi face fericiţi pe şomeri! Nu, vii cu bani de la Europa de-acasă şi în ăştia e chiar păcat să nu-ţi bagi mâna până la cot...

În concluzie: AJOFM Braşov făcea bune afaceri cu proiecte pe bani europeni, din care toată lumea implicată avea de câştigat. Ei, nu chiar toată lumea, aproape toată, dar cine se mai gândeşte la nişte şomeri amărâţi când în joc sunt zeci şi sute de mii de euro pentru care n-ai de dat socoteală decât unui şef pidosnic, „uns” cu toate alifiile corupţiei la Bucureşti?!

Altfel, desigur, rostul angajaţilor la acest tip de instituţie publică este acela de a da şpagă şefilor ierarhici superiori, capitaliştilor nenorociţi care sug sângele poporului adormit, din propriul buzunar. Oricum, aşa încearcă ei să ne facă să credem: fraţilor, noi dădeam şpagă mii de euro din mizerabilele noastre lefuri ca să fim lăsaţi să-i grijim pe şomeri... Aşa o fi, dar bănuiesc că nu o să vă stric de tot ziua mărturisind că eu personal nu-i cred! Să-i creadă cine vrea, Dumnezeu din Ceruri, dumnezeii-procurori de pe Pământ, soţiile, mamele, amantele, dar eu nu pot să cred că vinovat e doar Bianu ăsta, şeful ANOFM, specimen comun în onorabilele noastre instituţii publice, eu cred că vina, în acest caz, se împarte cel puţin la doi, dacă nu la mai mulţi!