Eu chiar aş fi curios ce-ar răspunde românii la întrebarea: ce vă doriţi mai mult în localitatea dvs., un spital sau o biserică? Sigur, o asemenea alegere n-ar trebui să fie posibilă, un stat civilizat ar trebui să poată să le facă pe amândouă. Sau pe amânpatru. Dar cât de civilizat e statul român? Cât din statul român e civilizaţie, şi cât e hoţie, lene şi impostură?!

E greu de răspuns, nu? Imaginaţi-vă un buget care nu are bani pentru toate şi din care tu, înalt demnitar, trebuie să alegi ce este esenţial. În timp ce te chinui să numeri banii şi să faci alegeri de pe urma cărora oricum ieşi prost, vezi la TV preoţi coborând din maşini scumpe, adevărate limuzine de lux. Nu putea Înalt Prea Sfinţitul episcop fără Mercedes de 100.000 de euro la scară?! Sigur că putea. Mai vezi alt IPS, fost ciripitor dovedit la Securitate, mergând ţanţoş la slujba de 1 Decembrie cu o trenă lungă de 4 metri, abia purtată de un preot care probabil se numeşte „ţiitor”. Ştiu, există explicaţii bisericeşti pentru orice, dar ar trebui să existe la preoţimea ortodoxă, de sus până jos, şi bun simţ, şi modestie, şi empatie. Se putea şi fără mantia „regală”? Sigur că se putea. Măcar ca să nu te-njure lumea.

Nu trece mult după ce vezi imaginile astea şi la biserică ţi se spune că Patriarhia nu are bani pentru a continua lucrările la Catedrala mântuirii neamului. De ce n-are bani Patriarhia? Pentru că Guvernul ăsta ticălos şi necredincios nu mai vrea să dea bani pentru construcţia faraonică în care ne sunt zidite nouă rugile la Prea Curata. Guvernul ăsta s-a hotărât, dintr-odată, să ia banii de la Catedrală şi să-i dea la spitale, sau la şcoli, sau dracu’ ştie unde...

O fi bine, o fi rău? Preoţii vor biserici, nu spitale şi şcoli, pentru ei e mai importantă veşnicia spiritului decât vremelnicia trupului. Pentru mine şi, probabil, pentru mulţi dintre dvs., spiritul fără trup e o iluzie. Aşa că eu aş oferi o soluţie mulţumitoare pentru ambele părţi: rugaţi-vă la icoanele din casă, fiţi drepţi şi cinstiţi, ajutaţi-vă semenii şi Dumnezeu va băga de seamă buna voastră purtare. Nu e nevoie de biserici poleite cu aur şi catedrale faraonice pentru a vă închina, a vă face cruce şi a vă ruga. Şi acceptaţi că, dacă tot suntem în situaţia ingrată de a alege, trupul are mai multă nevoie de spitale decât spiritul de biserici. Iar Catedrala aia uriaşă de la Bucureşti poate fi terminată şi fără ajutorul Guvernului. E nevoie doar de mai puţină trufie şi mai multă modestie şi bun simţ din partea Preafericitului, Înalţilor şi Preasfinţilor părinţi. Că altfel, în chestiuni de afaceri Înalţii noştri sunt de-a dreptul valoroşi – cel mai bun exemplu este însuşi Patriarhul BOR.

Din păcate, în chestiunea asta se vor băga cu cizmele toţi politicienii, va ieşi praf şi pulbere din hotărârea Guvernului. Toţi parlamentarii bigoţi căutători de voturi de la electoratul bisericos vor sări în sus şi vor ameninţa că nu votează bugetul fără bani pentru biserici. Preafericitul a ieşit pe ecrane şi-a avertizat în felul următor: noi renunţăm şi la salariile plătite de la buget dacă Bisericii i se dau înapoi pădurile şi pământurile luate cu japca de comunişti. Păi, vă daţi seama ce sume sunt puse în joc? S-ar putea ca Biserica noastră să redescopere şi plăcerea de a avea robi... Robi ai spiritului, desigur! Astfel, ne-am întoarce într-o Românie feudală, plină de baroni, iobagi şi uriaşe averi bisericeşti.

În Parlamentul nostru incult, populist şi penal va ieşi un dezmăţ propagandistic fără noimă; tot ce pot să sper e că Dacian Cioloş va rezista presiunilor şi nu va ceda în faţa presiunii parlamentarilor bigoţi şi trufaşilor preoţi responsabili cu spiritul. Sper, adică, să nu cedeze de tot, pentru că un pas în spate deja a făcut, ieri, după ce a vorbit la telefon cu Preafericitul Daniel: Guvernul va susţine de la buget construcţia de biserici „în funcţie de posibilităţi”. Asta ne arată un Dacian Cioloş versatil şi dispus să negocieze orice şi oricând. Ceea ce face din el un foarte iscusit politician şi mai puţin un tehnocrat. Ceea ce, ca perspectivă politică, nu-i deloc rău...

Dar recunosc că tot aş fi curios să aflu, dintr-un sondaj de opinie serios şi profesionist, ce-ar alege românii dacă ar fi puşi să opteze între un spital/şcoală şi o biserică în localitatea în care trăiesc.