Hai să updatăm puţin, cum ar zice mult mai tinerii mei colegi; invitat să dea cu subsemnatul la DNA, primarul veşnic tânăr şi ferice Radu Mazăre m-a scos din întuneric vizavi de frica cea de toate nopţile răspunzând întrebării unei ziariste fascisto-comunistoide: „Nu mi-e frică decât de Dumnezeu”. Asta zic toţi hoţii, primul lucru pe care îl fac cei de teapa lui Duicu, Mazăre, Constantinescu, Dragomir e o cruce mare şi-un Crez rostit in sotto voce. Nădejdea lor în El stă, salvarea lor de la El vine. E o filozofie de viaţă căreia nu i-am pătruns încă înţelesul major: cum poţi să fii hoţ şi bun creştin în acelaşi timp? Din câte ştiu, noţiunile astea se cam exclud reciproc...

Bun, am descoperit brigandajul susţinut de credinţa în Dumnezeu. Evident, e doar o teorie, pentru că, de fapt, hoţii ăştia cu funcţii importante gândesc mult mai pragmatic: pur şi simplu, ei se consideră deţinuţi politici. Încurajaţi de un premier iresponsabil, primarii şi preşedinţii de consilii judeţene aparţinând PSD se dau victime ale procurorilor băsişti, ilustrând o idee total antieuropeană a lui Victor Ponta: oamenii fideli partidului aflat la butoanele Puterii nu răspund decât în faţa şefilor acelui partid şi, eventual, în faţa unui Dumnezeu bine pitit sub scaunul primului ministru. Dacă mă gândesc bine, e şi normal ca preşedintele CJ Mehedinţi, pesedistul Duicu, să ceară imunitate în faţa legii, câtă vreme toată averea lui şi a familiei lui este donată, lună de lună, an de an şi cincinal după cincinal, Partidului. La urma-urmei, tu nu mai ai nimic, tu nu mai eşti nimic, Partidul e totul! Iar Partidul, răspunzând sacrificiului mediatic şi martiriului financiar al membrilor săi de vază, se vede obligat să-şi apere cotizanţii de pe urma cărora trăieşte şi prosperă. O relaţie simplă de tot, care ţine de vânzarea-cumpărarea liniştii între Partid şi membrul său credincios. În această relaţie, interesele „baronilor” Partidului sunt mai presus de lege, de ţară, de Europa.

Aşa că în scurtă vreme vom avea parte de un Minister al Deţinuţilor Politici Social-Democraţi Martiri, victime inocente ale Justiţiei şi presei băsiste. Prilej cu care puşcăriile băsiste vor fi golite de martirii social-democraţi şi înlocuiţi cu viitorii martiri băsişti. Chestie de gust, de culoare politică, de numărarea voturilor, de furturi şi abuzuri. Nicicum de lege, de principii europene, de alte vorbe mari pe care procurorul Ponta nu le-a învăţat la facultate, el fiind pasionat de maşini, nu de Drept. Şi tot aşa, până când roata asta se va opri undeva între Pământ şi Cer, acolo unde doar... Eminescu ar urma să ne judece.

Între timp, societatea românească se va prăbuşi sub propria ei incompetenţă, alimentată de orgolii stupide de partid şi de stat. Este absolut terifiant să vezi cum luptă un procuror, ajuns întâmplător şi pasager prim-ministru, cu Justiţia pe care ar trebui s-o servească. Este incalificabil să vezi dezmăţul de trafic de influenţă oferit zilnic alegătorilor de premierul chemat să lupte împotriva acestui flagel. Este cel mai mare deserviciu făcut democraţiei româneşti debusolate de Partidul care vrea să devină Stat.

Din păcate, un sistem social-democrat viabil în Europa civilizată se zbate la noi între un populism feroce şi-un brigandaj susţinut la cel mai înalt nivel al clasei politice. Finalul este previzibil. Din păcate, urmările acestui dezmăţ pesedist vor fi suportate de întreaga societate românească, împărţită şi ea între votul anti şi nevoia de a crede, totuşi, pe cineva. O iluzie pe care o vom plăti cu toţii.