Am trăit un sfârşit de lună mai astral: Ziua Copilului, Rusaliile, Ziua Românilor de Pretutindeni şi Ziua istorică a scăderii TVA la alimente la 9%. O să-mi spuneţi că 1 iunie nu înseamnă sfârşit de mai. Aşa este, dar tot de bucurie şi sărbătoare avem parte, pe 1 iunie nu s-a muncit, intră toate în sacul sărbătorilor din „prea-frumoasa lună Mai”, cum zicea Macedonski. Să le luăm pe rând şi să vedem, pe cât de scurt putem, dacă avem sau nu de ce să ne bucurăm.

De Ziua Copilului pot să spun un singur lucru: dublarea alocaţiei, de la 42 la 84 de lei pe copil, e de toată jena. O ruşine naţională. Aşa că voi da un singur sfat copiilor mari şi mici, precum şi părinţilor lor: construiţi-vă un viitor care să nu se bazeze pe statul român. Încercaţi să trăiţi onest şi cinstit cu alţii şi cu voi înşivă bazându-vă pe forţa voastră, pe mintea voastră, pe sufletul vostru. Nu aşteptaţi nimic de la autorităţi, preţuiţi-vă familia şi prietenii şi daţi dracului guvernele României şi statul român! Entităţile astea, pe care părinţii voştri le-au respectat şi preţuit mult mai mult decât era nevoie, nu vă vor ajuta niciodată cu nimic. Dimpotrivă, vor încerca să ia de pe voi şapte piei, pentru a potoli gurile flămânde din politică – total inutile, total compromise, dar de care nici o societate democratică nu se poate lipsi. E un rău necesar pe care cei mai deştepţi dintre noi l-au sesizat demult. Fiţi, deci, deştepţi şi fără frică, nu-i niciodată prea târziu!

Despre Rusalii nu prea ştiu ce să vă spun, nu sunt eu ăla care să vă îndrume pe calea celor sfinte, ştiu doar că ieri dimineaţă a venit un vecin pe la mine, mi-a adus nişte ouă de la găinile din coteţul lui, eu l-am servit cu o ţuică, el mi-a zis că de Rusalii sărbătorile ţin trei zile, că se obişnuieşte să faci daruri, să rupi trei perechi de încălţări jucând şi să nu munceşti. Eu am gândit în sinea mea că românilor le vin mănuşă sărbătorile astea religioase care presupun să stai, să joci, să tragi la măsea, să primeşti daruri. E pe sufletul nostru... candriu, de papugiu, cine să-l înţeleagă?!

Cu Ziua Românilor de Pretutindeni e groasă rău, a ieşit preşedintele Iohannis cu un mesaj de toată întristarea, în care ne invită politicos să facem din ultima duminică din Mai un prilej de mândrie naţională. „Voi fi garantul asigurării şi respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale tuturor românilor”, ne-a spus preşedintele. Serios? Veţi garanta chiar şi dreptul diasporenilor la vot?! „Se află în lucru un proiect privind constituirea unui Consiliu Consultativ al românilor din afara graniţelor ţării”, ne-a informat dl. Iohannis. Mie exprimarea asta mi-a creat serioase dureri de cap, plus o neîncredere totală în proiect. Pentru că am învăţat un lucru: când vrei să îngropi cât mai adânc ceva, faci o Comisie. Sau un Consiliu, pe care le denumeşti cât mai pompos. După care, Dumnezeu cu mila şi Parlamentul cu uitarea! Aici despre Parlament fiind vorba. Care Parlament nu mişcă fără ordin pe unitate de la Guvern. Care Guvern te trimite la Zgonea şi Tăriceanu, doi dintre cei mai deştepţi, iubiţi şi respectaţi politicieni români, să ne trăiască! Iar la ăştia doi cercul se închide definitiv. De-aceea proiectul Preşedinţiei mi-a provocat dureri de cap şi de maxilar, de la cât am râsu-plânsu încercând să înţeleg cum va garanta Iohannis „drepturile şi libertăţile fundamentale ale tuturor românilor”, y compris şi dreptul la vot al românilor din afara graniţelor. Cum să nu te-apuce pandaliile când proiectul ăsta „de suflet”, garantat de preşedintele ţării, este deja îngropat de partidul care asigură cu o majoritate zdrobitoare guvernarea aceleiaşi ţări?!

Bun, să încheiem ciclul sărbătorilor de sfârşit de Mai cu scăderea la 9% a TVA-ului la alimente. Am să vă dau un singur exemplu ca să înţelegeţi despre ce-i vorba: pe la mijlocul lui aprilie am observat că preţul lămâilor a urcat de la 6 lei şi ceva la 8 lei şi ceva. Fără niciun motiv care să ţină de anotimp, cules, transport etc. Ce credeţi că se va întâmpla în zilele care urmează? Aţi ghicit: lămâile vor costa din nou 6 lei şi ceva. Ce-am avut şi ce-am pierdut! De fapt, de pierdut am pierdut, totuşi, ceva: bugetul ţărişoarei a „scăpat” printre degetele electorale ale partidelor un miliard de euro. Şi ce dacă? Ce nu facem noi pentru prosperitatea celor care ne votează?!

Să ne trăiască şi să fie sănătoşi copiii şi nepoţii. Cu sau fără cei care „asigură” drepturile şi libertăţile fundamentale, viaţa lor ar trebui să fie frumoasă. Important e să nu aştepte nimic de la statul român! Repet asta pentru cei care încă se iluzionează că au grijă de noi nişte tipi, în nişte Palate, oameni deştepţi şi sensibili care suferă şi nu dorm cu gândul la nevoile şi necazurile noastre. Aiurea!