Se înmulţesc candidaţii la Prezidenţiale. A apărut şi o noutate pe jumătate ştiută: Elena Udrea. Aş zice că e o noutate necesară, capabilă să demonteze „non-combatul” instalat în relaţia Ponta – Iohannis – Tăriceanu – Diaconescu. Monica Macovei ar ajuta aripa „războinică” feminină, dar am strania senzaţie că „masculul alfa” VV Ponta va evita orice confruntare directă cu aceste două doamne, mulţumindu-se să-i „facă” din vorbe, cu talent oltenesc, pe Iohannis, Diaconescu, eventual Meleşcanu dacă va intra în joc. Cu Tăriceanu va fi distractiv, ce-şi vor putea reproşa, cum se vor bate doi aliaţi?! Concordie în toată regula.

Aşa încât, pentru a rupe echilibrul ăsta de forţe tăcute era nevoie de Elena Udrea. Nu ştiu cât electorat are sau va putea avea la data alegerilor preşedinta Partidului Mişcarea Populară. Ţinând cont că PMP a reuşit 6% la europarlamentare, ar trebui să mergem cam spre aceeaşi cifră. Asta, însă, doar dacă nu luăm în calcul „mişcarea” continuă şi graţioasă a doamnei Udrea, o fire extrem de puternică, rezistentă, încăpăţânată, bătăioasă şi loială – după cum o caracteriza un cunoscător în materie de femei în politică, preşedintele Traian Băsescu. Dacă punem în discuţie şi acest aspect, la care mai adăugăm sprijinul prezidenţial (care nu ştie nimeni cât va mai conta în noiembrie), un scor de 10% pentru Elena Udrea mi se pare pragul maxim pe care îl poate visa doamna în cauză. Adică un scor foarte bun, aş zice peste aşteptări dacă ne gândim la misoginismul electoratului românesc. (De analfabeţi nu mai vorbesc, înţeleg că există şi firi sensibile care le datorează existenţa de toate zilele, să fie sănătoşi şi unii, şi alţii, problema e că eu nu mă simt reprezentat de ei şi, pe deasupra, nu mă simt deloc în siguranţă într-o societate în care clasa politică încurajează analfabetismul pentru a câştiga voturi – asta ca să ne lămurim cum stăm şi ce ne dorim).

Un lucru e sigur: intrarea în competiţia pentru Prezidenţiale a d-nei Udrea dă mari bătăi de cap tuturor candidaţilor şi în mod special lui Victor Ponta. Singura lui şansă va fi să evite „meciurile” în doi, ceea ce premierul va şi face, bazându-se pe înţelegerea posturilor TV prietene. „Bătăliile” electorale din această toamnă se vor duce, parcă văd, tot între candidaţii de dreapta, Ponta va sta „la cutie”, ca un bărbat curajos ce se află, recurgând la comunicate de presă şi lungi monologuri cu amicii politici din presa mogulilor de stânga.

Chiar şi cu Elena Udrea în scenă, campania asta va fi una plicticoasă, bazată pe memoria scurtă a românilor şi pe apetenţa lor spre a vota cu cei care mint mai mult şi mai frumos. Iar aici Victor Viorel Ponta este mare maestru, aici nu-l întrece nimeni, nici măcar Elena Udrea, cu tot cu „antrenorul” din colţ, Traian Băsescu – ce să mai vorbesc de taciturnii Iohannis şi Diaconescu... Se va minţi din greu, se va da vina pe „greaua moştenire” pentru nerealizările care aparţin guvernării Ponta, se va înfiera cu mânie proletară corupţia primarului Iohannis, corupţia fostului ministru Elena Udrea, corupţia europarlamentarului Monica Macovei, corupţia regimului Băsescu şi nevoia stringentă de a termina odată cu acest regim, pentru a putea să se desfăşoare în voie corupţii regimului care va veni. Calcule simple, la mintea oricărui om al muncii de la oraşe şi sate, chiar dacă nu ştie să scrie şi să citească.

Ne-ar mai putea scoate din plictis nişte dosare instrumentate de DNA. Poate şi nişte dezvăluiri ale preşedintelui Băsescu. Poate şi nişte decizii de ultimă oră ale unor instanţe judecătoreşti, care îi au în vizor pe unii dintre candidaţii la Prezidenţiale sau pe prietenii acestora. Poate şi nişte „scheleţi” din cine ştie ce dulapuri bine ascunse prin podurile caselor. Va curge sânge, dar nu la mitinguri electorale, ci pe sub uşile studiourilor unor televiziuni. Sânge electoral, din recuzita televiziunilor, nu vă gândiţi la alte blestemăţii.