Ai zice că „Opoziţia unită” n-ar avea prea multe de făcut pentru a câştiga lejer şi alegerile locale, şi alegerile parlamentare din acest an; populaţia sărăcită abia aşteaptă să pedepsească partidele din actuala coaliţie aflată la Putere pentru că n-au găsit altă soluţie împotriva crizei mondiale decât austeritatea selectivă. Asta înseamnă, vă daţi seama, scoruri mici pentru PDL, UNPR, UDMR şi, în replică oarecum logică, procente consistente pentru adversarii politici din USL.

Dar, vorba primarului Chiliman, în viaţa politică ajungi câştigător doar dacă joci şah, nu poker. Intuiesc că primarul liberal a căzut în dizgraţia „conducătorului iubit”, băiatul cu ochi albaştri şi goi ca un perete de şcoală primară proaspăt văruit într-un sat de lângă Tulcea. Nu ştiu motivele, dar nici nu contează, important e că primarul Chiliman s-a răsculat şi s-a dus la „sfinţii părinţi” liberali Quintus, Câmpeanu şi Tăriceanu ca la sfintele moaşte, să le-atingă oasele şi să primească înţelepciune şi sfat părintesc. Slabe speranţe să-i dea „şahiştii” ăştia aşa ceva, pâinea şi cuţitul tot la pokeristul împătimit de cacialmale se găsesc, el e preşedintele atotputernic al unui partid liberal care nu mai seamănă deloc cu ce-a fost odată, ajungând o anexă de serviciu la care Ponta şi Năstase vor renunţa cu prima ocazie (adică după alegerile din toamnă), când pesediştii vor descoperi că nu se pot baza pe o floare de Crin care vrea să ajungă preşedinte al României răsucindu-se după soare în timpul zilei, noaptea trezindu-se doar pentru a mai spune, din când în când, pas-parol sau plânge masa...

Iată că drăcuşorii îşi bagă coada şi-n afacerile din familia politică a „Opoziţiei unite”, nu doar în cele ale dezbinaţilor de la Putere. Drăcuşorii ăştia gândesc, probabil, în perspectivă şi nu vor să lase cazanul cu smoală pe mâna unor tartori bătrâni hârşiţi în rele, precum Voiculescu, Iliescu, Năstase. S-au prins şi ei că în lumea asta politică ciudată e nevoie de echilibru şi mai potolesc avântul revoluţionarilor Che Mazăre, Che Ponta, Che Crin, semănând discordie acolo unde toţi credeau că-i pace şi linişte ca-n rai. Drept pentru care, înţeleptul şahist Chiliman s-a supărat pe ofuscatul pokerist Antonescu şi i-a tras un perdaf public, invitându-l să nu confunde viaţa reală cu studiourile măsluite ale Antenelor, să lase golăniile şi mânăriile politice din PNL şi să încerce să şi construiască ceva în partid, nu doar să dezbine pentru a stăpâni o gloată anostă.

Invitaţie pe care, cu siguranţă, „partida” florii de Crin o va ignora, pentru că ei se văd deja la Putere. Poziţie periculoasă, pentru că până în toamnă – şi mai ales după alegerile generale – se pot întâmpla multe. Şi nu în avantajul PNL, ai cărui lideri se îmbată cu mirosul adormitor al crinului. Analişti politici mai deştepţi şi mai informaţi decât mine (observaţi ce modest sunt...) dau ca sigură o tendinţă separatistă a PSD faţă de PNL după alegerile parlamentare din toamnă. Mişcare normală, mai ales dacă Ponta va fi desemnat să formeze noul guvern. Până şi el va înţelege că nu merită să-l mai remorcheze încă doi ani de zile pe Antonescu, a cărui credibilitate va ajunge, între timp, la cote din ce în ce mai joase, adică la un nivel măsurat după cât munceşte şi cât face omul, nu după câte cacealmale dă el mesenilor într-un joc care seamănă din ce în ce mai mult cu bambiliciul, nu cu pokerul.

Ca să nu mai vorbim în parabole, chiar dacă ele sunt la modă în Săptămâna Patimilor, nu cred că primarul Chiliman va pleca din PNL, dar nici nu cred că eliminarea lui din şahul politic liberal de la nivelul Capitalei va aduce un plus de valoare „Opoziţiei unite”.