Cam aşa sună disperarea, întruchipată de manechinul naţiei politice Călin Popescu Tăriceanu. Flăcăul ăsta tomnatic se crede buricul jocurilor politice româneşti, dacă nu cumva al Planetei întregi. El decretează cine minte, el ştie cine spune adevărul, el face toate învârtelile într-un Senat pe care îl conduce ca pe o căruţă plină cu bostani la fel de inteligenţi precum curcile îndopate înainte de tăiere. Vrea să fie nr. 1, reuşind să fie doar penibil. Dar ca să observi asta trebuie să fii mai inteligent decât bostanul, ceea ce pentru mulţi e destul de complicat (conform sondajelor, vreo 47% din votanţii României, dacă e să adunăm PSD şi ALDE...).

Foarte recent, fostul premier iluzionist (a reuşit o performanţă nemaintâlnită: creştere economică 8%, deficit bugetar 8,5%...) îl acuză pe preşedintele Iohannis de „partizanat politic” în favoarea PNL. Inadmisibil, de neiertat, preşedintele trebuie dat jos! – răcneşte Tăriceanu din toţi bojocii mediatici. Ca din întâmplare, prietenul Dragnea vorbeşte sus şi tare despre cum vor schimba ei, adică noul USL, toate legile şi toate regulile întocmite de guvernul Cioloş, de procurori şi judecători, ba chiar de Parlamentul pe care l-au dominat vreme de patru ani de zile – cei mai trişti ani pentru marii infractori abonaţi la cumetrii politico-economice.

Nu e nevoie de înalte studii socio-politice ca să ne dăm seama ce Românie visează trioul Dragnea-Ponta-Tăriceanu, acompaniat de creatorii noului naţionalism românesc de paradă reprezentat de patrulele „Vlad Ţepeş”. E vorba despre „ce-am fost şi chiar mai mult decât atât”, cum ar zice emulii netalentaţi ai lui CV Tudor. E vorba despre România lui Ion Iliescu, Adrian Năstase, Victor Hrebenciuc, Victor Ponta şi celorlalţi infractori politici din marea familie pesedisto-liberală. Nu-i bag aici pe Udrea, Băsescu, Blaga et comp. pentru că familiile astea s-au cam despărţit de când e în joc viitoarea guvernare: unii îl vor pe Dacian Cioloş, alţii l-ar vrea pe condamnatul Dragnea. Chestie de gust, la urma-urmei s-a demonstrat că o primărie de oraş poate fi condusă şi din puşcărie, adică de ce nu s-ar putea acelaşi lucru cu toată România?!

După demisia lui Vasile Blaga din toate funcţiile politice (încă o palmă morală pentru Liviu Dragnea şi PSD, dar cine mai bagă în seamă amănuntul ăsta?!), PNL rămâne cam într-o ureche şi-o juma’ de creier. Alina Gorghiu, adică. Se caută urgent înlocuitor al buldogului Vasile. Chestie complicată, pentru că Blaga le cam făcea pe toate în PDL-PNL; ca şi în cazul lui Băsescu, nu s-a gândit nimeni, nici o clipă, că vine-o vreme când ai nevoie de nişte urmaşi politici. „Greii” ăştia plini de ifose se cred nemuritori, de neînlocuit. Nu sunt, de-aici şi misiunea dificilă a PNL de a-şi găsi urechea pereche şi jumătatea de creier pierdute în clădirea DNA.

Şi iată ce uşor e să faci politică după chipul şi asemănarea Tăriceanului: îl dăm jos pe Iohannis, sau măcar îl speriem suficient ca să uite şi cele 20 de cuvinte pe care le spune de obicei, cu PNL-ul fără Blaga n-avem nici o problemă, de criteriile de integritate nu se împiedică nici PSD-ul, nici ALDE... Ce ne lipseşte ca să devenim viitorul regim politic discreţionar Dragnea-Ponta-Tăriceanu?! Trăiască şi înflorească Asociaţia Penalilor Plagiatori, în frunte cu DPT! Cui nu-i place, să plece! Sau să moară de oftică, la Dragnea şi morţii votează PSD!

Aşa e, în linii mari. În cele mici, e mai complicat. Ca să faceţi un guvern nenorocit sprijinit de-un alt parlament penal vă mai trebuie aproximativ un milion de voturi, cam cât e diferenţa între 40 şi 50%. Dacă găsiţi voturile astea, daţi bice cailor şi luaţi-o la galop cu căruţa voastră cu tot. Dacă nu, daţi o şansă şi României mele să trăiască, să zâmbească, să spere, să creadă că se poate.