Nu ştiam că fostul preşedinte Traian Băsescu se ocupă şi cu eufemismele. Dar uite că, înghesuit de nişte întrebări la Universitatea de vară de la Izvoru Mureşului, a fost nevoit să găsească un alt cuvânt care să exprime noţiunea de minoritar român în HarCov. Nu-mi dau seama dacă şi-a pregătit un răspuns pentru întrebarea asta, aş zice mai degrabă că nu, pentru că n-avea cum să ştie întrebările jurnaliştilor amici şi inamici, dar a găsit la repezeală „inferiori numeric”. Ceea ce înseamnă exact minoritar, dar e ceva mai dulce, nu atacă sentimentul naţional românesc exacerbat de tot felul de lideri de partide trecuţi, prezenţi şi viitori.

„Minoritari” sau „inferiori numeric” – în opinia mea e mai puţin important ce subterfugii găsim pentru a numi aceeaşi realitate: 75% maghiari, 25% români în Covasna şi chiar 85/15 în Harghita. Cârcotaş din fire când e vorba de limba română şi înţelesurile ei ascunse, nu-mi prea place termenul „inferior” alăturat românilor trăitori în Covasna. Nu că n-am fi inferiori numeric, dar e ca şi atunci când pui alături „rom” şi „român”... Se iscă uşoare nuanţe peiorative, care te duc cu gândul şi la alte inferiorităţi, nu doar la cele numerice – de netăgăduit, de altfel, acestea din urmă. Ca să fiu cinstit, dacă e să exprimăm o realitate, chiar neconvenabilă, atunci e preferabil să recunoaştem că suntem minoritari în cele două judeţe din inima ţării. E opinia mea, pe care o susţin încă de prin anul 2000, când ideea de „minoritate românească” era lansată în spaţiul public covăsnean de câţiva prieteni care intraseră în politică.

Dacă e să nuanţăm semantic, „minor” nu pare a fi mai grav decât „inferior”... Aşa încât, d-le preşedinte Băsescu, sintagma „români inferiori numeric” nu mă atrage cu nici un chip mai mult decât obişnuitul „români minoritari”. Ne place sau nu, asta suntem! Ca să nu mai vorbesc de faptul că nici nu contează că eşti „minoritar” sau „inferior numeric”, ci contează cum te porţi, cum gândeşti, cum te organizezi, ce ai în cap şi ce dai pe gură. Contează, de fapt, cum te simţi, nu cum te scrie unul la ziar sau la partid. Eu, de pildă, nu m-am simţit şi nu mă voi simţi niciodată minoritar sau inferior numeric în Covasna. Mie nu mi-a spus nimeni vreodată „minoritarule” şi n-o să-mi spună nici „inferiorule numeric”. Nu pentru că n-aş avea destui duşmani, e aproape imposibil să nu te-njure „majoritarii” când spui ce gândeşti despre lumea şi viaţa noastră comună, ci pentru că atunci când te-njură nu te-njură vecinii maghiari, ci politicienii şi ziariştii maghiari – ceea ce e cu totul altceva, e mult mai puţin important când e vorba de respectul conţinut de nişte relaţii sociale civilizate.

Slavă Domnului, nu sunt singurul român care se simte în Covasna ca „acasă”. Sau pe-aproape, pentru că „acasă” înseamnă, totuşi, locul naşterii şi al copilăriei. Care pentru mine nu au fost meleagurile covăsnene. Dar care, pentru băieţii mei şi pentru o mulţime de alţi copii ai românilor născuţi în Covasna, vor fi! Sesizaţi nuanţa, d-le preşedinte Băsescu? Eu mă pot simţi, eventual, minoritar sau inferior numeric, dar copiii mei, născuţi în Sf. Gheorghe, nu au niciun motiv să nu se simtă „acasă” în oraşul în care s-au născut, au învăţat şi au crescut mari. De-aia zic, d-le preşedinte, că n-are importanţă cum te cataloghează unii şi alţii, important e cum te simţi, cum te defineşti, ce aşteptări ai şi ce faci ca să te simţi acasă în locul în care te-ai născut şi în ţara în care te-ai născut. Apropo: dacă noi, românii minoritari, suntem „inferiori numeric”, maghiarii majoritari cum se numesc? Nu cumva „superiori”, după care urmează şi un „numeric” scris cu litere mici?!

Una peste alta, cred că n-aţi prea nimerit-o de data asta. Suntem „minoritari” pentru că asta-i situaţia, 25% e un procent pe care nici măcar Ceauşescu n-a reuşit să-l schimbe, cu toate eforturile făcute – ştim cu toţii cum a fost. Termenul „români minoritari” nu s-a dorit după Revoluţie pentru că-şi băgaseră codiţele „românii verzi” din partidul mare şi tare care conduce şi acum România: cum să fim noi, românii, minoritari în propria noastră ţară?! Păi nu suntem minoritari în ţară, dar suntem minoritari în două judeţe ale ţării – ceea ce e cu totul altceva. Ideea n-a prins la vremea respectivă, dar sunt sigur că românii, indiferent de simpatiile lor politice, nu vor agrea nici „inferiori numeric” –  de data asta pe bună dreptate; mulţi vor respinge, însă, ideea pentru că vine de la „criminalul” Băsescu, nu pentru motive care ţin de alte înţelesuri şi nuanţe ale cuvintelor.

În rest, de acord cu preşedintele Băsescu: cei care ne condamnă la sărăcie şi emigrare sunt chiar partidele maghiare, care au impus o politică separatistă nesigură şi deloc atrăgătoare nu doar pentru băştinaşi, ci şi pentru investitori. Dacă ar fi venit şi premierul Ponta la Universitate, poate am fi aflat şi ce rol a avut guvernarea comună UDMR – PSD, de-a lungul istoriei post-decembriste, în creşterea economică a celor două judeţe până la nivelul „genunchiului broaştei” la care se află acum.