Opoziţia şi întreaga presă românească, musai obiectivă şi obligatoriu echidistantă, anunţă cu mândrie că 38 de primari PDL din judeţul Caraş Severin îl vor urma pe mentorul şi preşedintele lor de Consiliu Judeţean, deja celebrul traseist politic Frunzăverde, şi vor candida la alegerile locale din partea PNL. Adică ACD. Adică USL. Adică... Dar ce importanţă are? Important e rezultatul, nu pe cine reprezinţi...

Aici ar fi mai multe de spus. Întâi, e de observat degringolada apărută de ceva timp în PDL. Cam de când s-a instalat premierul Mihai Răzvan Ungureanu. Mai exact, de când boierii locali pedele nu mai au intrare liberă, oricum şi oricând, la premier. Şi mai exact, de când aceşti boieri primari pedele nu mai obţin fonduri suplimentare pentru acoperirea cheltuielilor de campanie electorală locală.

De fapt, asta-i durerea primarilor PDL care abandonează nava precum şobolanii. Cu ce să-şi cumpere ei electoratul dacă n-au bani de la Guvern, din fondurile atent îngrijite de orice premier pentru partidul lui?! Cu ocazia asta, PDL va lua doar 10% la alegerile locale şi parlamentare din acest an. Este încă un sacrificiu pe care partidele de la Putere îl fac pe altarul austerităţii bugetare. Tot ce putem noi spera este ca acest sacrificiu să nu fie singular, adică să fie făcut şi de viitoarele partide de la guvernare. Pentru că, dacă el va rămâne singular, n-am făcut nimic, am scăpat de dracu şi-am dat de tartorele bătrân...

În al doilea rând, mi se pare riscant să-ţi schimbi partidul ca şosetele, s-ar putea ca treaba asta să nu dea prea bine chiar la un electorat puţin educat, cum este cel din mediul rural. Lumea nu apreciază trădarea politică într-atât încât să se-nghesuie la vot cu ştampila pe traseist. N-aş zice, de asemenea, că fugarilor pedelişti le va fi uşor să explice convingător schimbarea partidului, chiar dacă există veşnica scuză: „Mi-am sacrificat convingerile politice pentru binele comunităţii, important este ca primarul vostru să fie din tabăra Puterii, doar aşa vom avea bani”. E o explicaţie numai bună de prostit prostimea, dacă nu cumva viitoarea guvernare USL-istă va risca echilibrul bugetar al ţării reluând vechi obiceiuri protecţioniste, introduse încă de pe vremea FSN-FDSN-PSD-CD-PNL, ajungând până în zilele noastre, când au cunoscut noi valenţe sub guvernarea PDL. Când s-a cam oprit robinetul risipei, pentru că nu mai era de unde. Şi pentru că, iată, în fruntea Guvernului a venit un tip care rezistă presiunilor baronilor locali.

Cât va rezista, rămâne de văzut. În momentul în care PDL îşi va împuţina atât de mult parlamentarii încât Opoziţia să bage o moţiune de cenzură câştigătoare, atunci MRU şi guvernul său vor pica. Ce va urma e uşor de ghicit: haos, alegeri anticipate cu vreo două luni şi, probabil, o încercare de partid unic degrabă îmbrăţişată de electoratul român, încă nostalgic după vechiul partid unic şi-al său conducător. USL va câştiga circa 65% din voturi, mai ia Dan Diaconescu vreo 20%, restul... nici nu contează, UDMR netrecând pragul electoral. Nu, n-am uitat PDL, ei vor avea un scor onorant, 10% va fi maximum în condiţiile unui partid nereformat în interiorul său subtil...

Important e să rămână cei buni, cei adevăraţi, cei cu adevărat loiali unei idei de centru dreapta. Nu e nicio ruşine să pierzi alegerile în urma unei perioade de austeritate economico-financiară. Mai toate partidele europene aflate la guvernare au păţit la fel. Esenţial este, în schimb, ca măsurile luate de PDL să-şi arate roadele, chiar dacă ele nu vor fi băgate în seamă imediat. Ceea ce, probabil, se va şi întâmpla, chiar dacă, sunt convins, propaganda de partid usl-istă va minimaliza cât va putea de mult tot ce a făcut bun vechea guvernare. E un prost obicei al nostru, care nu va putea fi dat uitării prea repede. Toţi cei care vor guverna vor vorbi de greaua moştenire, acum şi pururea şi-n vecii vecilor...