Românii se împart în băsişti şi anti-băsişti, pesedişti şi penelişti, nostalgici şi europeni, regalişti şi republicani, oameni normali şi parlamentari, mândri că-s români şi frustraţi din acelaşi motiv, ortodocşi şi ceilalţi, infractori şi cetăţeni cinstiţi, naţionalişti verzi şi trădători de neam vopsiţi etc. Ofensiva justiţiară a DNA ne mai propune o împărţire: justiţiabili şi nejustiţiabili. Mai concret: români şi udemerişti. Politicienii de etnie română, indiferent de partid, fac parte din categoria „vinovaţi pentru că ştiu ei de ce”..., pe ăştia nu-i mai apără nici Sfântul Duh pesedist. Deputatul Markó Attila Gábor, nepotul liderului UDMR Markó Béla, face parte din categoria „udemerişti care nu răspund în faţa Justiţiei româneşti pentru faptele lor penale”. Dumnealui a fost condamnat definitiv la trei ani de închisoare cu suspendare într-un dosar care viza retrocedarea Liceului Székely Mikó din Sf. Gheorghe către Eparhia reformată din Ardeal. La sfârşitul anului trecut, când s-a produs „cutremurul Alina Bica”, DNA a cerut Parlamentului României ridicarea imunităţii prea-cinstitului deputat Markó Attila în alt dosar cu nişte restituiri dubioase şi păguboase pentru bugetul statului român. „Minunea” s-a produs într-o şedinţă cu scântei şi acuze reciproce UDMR – restul lumii. Scăpat de imunitatea salvatoare, Markó s-a disipat, a dispărut în ceaţa de la graniţa de vest a României, luând drumul pribegiei prin pusta ungară.

Dar omul n-a rătăcit prea mult cărările „patriei-mamă”. A găsit repede Budapesta, la fel cum domnitorii români găseau Înalta Poartă, umilindu-se, pârându-şi adversarii şi cerşind mila sultanilor şi paşilor otomani. Markó Attila Gábor n-a pupat poala premierului ungar, cum făceau boierii români cu Solimanii turci, ci s-a mulţumit să se declare nevinovat şi agresat pe temeiuri etnice de Justiţia din România. Suficient pentru a căpăta Înalta Protecţie a premierului Orbán Viktor, sensibil la durerile şi nedreptăţile suferite de „supuşii” săi din Transilvania. Nu numai că i-a oferit „azil politic” lui Markó Attila, dar a şi transmis prin avocatul d-lui deputat un mesaj tulburător: guvernul român să ia măsuri pentru ca Liceul Mikó să nu fie naţionalizat. Şi mai încet cu arestarea politicienilor UDMR, că nu sunteţi de capul vostru, ei se bucură de protecţia mea personală.

Inutil să-l întreb, de pildă, pe preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, de ce nu are Uniunea încredere în Justiţia română. Arestările astea îl discreditează în faţa propriului electorat, în vreme ce la porţile DNA aşteaptă alţi onorabili foşti miniştri şi actuali parlamentari UDMR, cum ar fi Borbely László, Verestoy Attila, de Nagy Zsolt, fost ministru al Comunicaţiilor, se vorbeşte deja la trecut... N-are niciun rost să pun întrebarea asta unui politician maghiar, când nici politicienii români nu au mult mai multă încredere în Justiţia română. Dar voi rememora un episod dintr-o întâmplare mai veche, cu Orbán Viktor şi Traian Băsescu: în octombrie 2014, Băsescu îl invita pe premierul ungar la o cină privată la Palatul Cotroceni, pentru a discuta „riscurile cu privire la buna relaţie româno-maghiară”. Cu acel prilej, simţindu-se ocolit în plină campanie electorală, Victor Ponta a luat foc, criticându-l dur pe şeful statului pentru că a primit la Cotroceni un „personaj controversat” precum premierul ungar. Acelaşi Victor Ponta tace mâlc acum, când Orbán oferă azil politic unui cetăţean român de etnie maghiară urmărit penal. De ce oare? Aveţi dreptul la un răspuns din trei posibile, să vedem dacă îl nimeriţi pe cel corect: 1. Victor Ponta are nevoie de voturile UDMR la o apropiată moţiune de cenzură; 2. Victor Ponta nu crede în obiectivitatea şi profesionalismul colegilor lui procurori; 3. Victor Ponta este mult mai apropiat acum de Orbán Viktor (au un prieten comun, Putin, şi-un adversar comun, FMI) decât era atunci de Traian Băsescu. Dar puteţi să le bifaţi şi pe toate trei, dacă vi se pare c-ar fi corecte tustrele.

Se pun, însă, şi alte întrebări: cât timp crede Orbán Viktor că îl poate ascunde sub paternele poale pe Markó Attila? Până la urmă, dacă nu premierul român, măcar Ministerul nostru de Externe va trebui să aibă o reacţie şi să primească un răspuns oficial de la premierul ungar. Şi încă ceva: Kelemen Hunor aprobă gestul deputatului Markó Attila şi îl susţine necondiţionat, ceea ce sună foarte prost din partea unui fost ministru al unui partid aflat mereu la Guvernare în România. Partid care, acum, negociază cu PNL o nouă intrare la Guvernare într-un posibil viitor cabinet liberal, instalat în primăvară. Nu se ştie care primăvară, e drept, dar ce mai contează, important e că UDMR e acolo, pe şosea, şi face cu mâna la „ia-mă nene”-ul penelist...

Ce să înţelegem noi de-aici? Păi uite ce: toate dosarele instrumentate politicienilor maghiari sunt politice. Nagy Zsolt, de pildă, a fost condamnat la 4 ani de închisoare pe nedrept, el fiind un ministru competent şi cinstit. La fel stă treaba cu Markó Attila Gábor. Peste câteva zile vom auzi despre procesul politic la care este supus competentul şi cinstitul fost ministru al Mediului, Apelor şi Pădurilor, Borbely László. Să nu-l uităm pe senatorul Verestoy Attila, în al cărui apartament se spune că au fost găsite zeci de mii de hectare de pădure din munţii Vrancei şi ai Harghitei. Răilor, nu v-am spus că politicienii maghiari sunt supuşi presiunilor şi opresiunilor etnice în dosare eminamente politice?!

Ce nu pricep nicicum este de ce se plâng liderii UDMR că maghiarii din România sunt trataţi ca nişte cetăţeni de rang inferior? Până una-alta, ei au două cetăţenii, au două patrii şi nu răspund în faţa legii în niciuna dintre ele. Dacă asta înseamnă să fii cetăţean de rangul doi, atunci cum s-or simţi şi ce rang or avea românii din HarCov?!