Oamenii de ştiinţă care cercetează starea şi viitorul Pământului au ajuns la concluzia că sfârşitul lumii se va produce exact în anul 2100. Tot e bine, vor apuca şi cei foarte mici acum să ne înjure că le-am distrus vieţile...

Până atunci ar mai fi preţ de-o viaţă bună de om. Bună... doar dacă ne-o facem noi bună, că nu se-nghesuie nimeni altcineva. Mă uitam la empatia debordantă care l-a cuprins pe Victor Ponta-candidatul-premier. Câtă bruscă înţelegere şi aplecare spre problemele oamenilor săraci, cum vrea el să le crească pensiile, să le crească indemnizaţiile copiilor (doar copiii celor cu venituri mici, să ne înţelegem, ăla care are 800 de lei pe lună... stop creştere, ceea ce înseamnă o discriminare clară, dar dă bine să-i abureşti pe săraci, mai scoţi două-trei voturi...), să-i umple de ajutoare şi privilegii pe toţi amărâţii acestei bulversate societăţi româneşti. Să le facă spitale noi, să le redeschidă pe cele vechi, să curgă peste tot râuri de lapte şi miere din care să se-adape, cu talonul de pensii sau fluturaşul de leafă în mâini, toţi cei cu venituri mici.

Până la urmă, întrebarea pe care mi-o pun este una singură: nu mă interesează CUM face Ponta să rezolve toate promisiunile astea deşănţate, mă interesează în schimb DE CE ne crede premierul Ponta proşti?! Sau, ca să fiu mai exact, de ce ne crede bătuţi în cap şi creduli pe toţi?! Programul lui de campanie prezidenţială este o înşiruire de propagandă pesedistă, minciuni sfruntate şi promisiuni necugetate. Nimic altceva. Soluţiile se-adună spre cota zero – îngrijorător pentru prezentul şi viitorul „naţiunii unite” pe care o visează Ponta.

Trebuie să ai un nesfârşit tupeu să promiţi UNITATE când tu, premier în funcţie, ai promis şi promiţi răzbunare împotriva a tot ce înseamnă „regimul băsist”. O sminteală tipică pentru Victor Ponta: el se visează „preşedintele care uneşte”. Ce şi mai ales cum vrea el să unească românii? Să vă spun cum reacţionează unii şi alţii la vorbele astea aruncate de propaganda pesedisto-antenisto-pontistă: cei încă tineri jură că dacă iese Ponta preşedinte pleacă din ţară în secunda doi, pentru că nu pot suporta să vadă România condusă de un cuplu de manechini mitomani (Ponta-Tăriceanu). Ceilalţi se baricadează sentimental în solide cămăşi de forţă, decişi să reziste un an-doi până când tragicul cuplu se va retrage definitiv la pensie în urma alegerilor parlamentare din 2016. În sfârşit, cei care-şi apără interesele de partid şi de afaceri, promit răzbunare sângeroasă împotriva tuturor celor care au „complotat” cu regimul Băsescu: ziarişti, politicieni, oameni de cultură, oameni de rând. Toţi cei care au votat vreodată în viaţa lor Băsescu şi PDL vor fi martelaţi în pieţe publice – ţepele din Piaţa Victoriei au fost uitate de Băsescu, ăştia care văd deja procentele câştigătoare de partea lui Ponta jură că nu vor uita nimic. Asta este „unirea cea mare” a lui Ponta, ăsta este „preşedintele care uneşte”. În afară de sărăcie, minciună şi propagandă socialistă, în ce să ne mai unească un individ precum Victor Ponta?

De la un tip între două vârste obişnuit să umble prin lume mai mult decât să stea pe-acasă am reţinut o umbră de gândire rece-logică, urmată de un sfat prietenesc: „N-o să ieşim din groapa în care suntem decât dacă îl vom alege pe Ponta preşedinte. Nu pentru că va face el vreo minune să salveze ţara asta, ci pentru că mai jos nu vom putea coborî”. Mai pe înţelesul nostru: vom atinge fundul prăpastiei, după care vom începe să urcăm. Românii se vor convinge, în sfârşit, ce poate face în realitate un regim totalitar cum se-anunţă a fi PSD-Victor Ponta şi vor pune ordine în propria lor scară de valori. Altfel, Ponta şi ai lui vor aduce mereu pe tapet enunţul că n-au avut toate instrumentele Puterii în mâini, învinuind noul preşedinte, eventual noul guvern, de dezastrul economico-financiar în care suntem pe cale să intrăm.

Pare logic, dar câtă putere şi forţă interioară îţi trebuie să-ţi baţi singur cuie în tălpi?! Şi încă ceva: cum va rezista România asaltului mafioţilor asociaţi noii Puteri absolute? Cum va rezista, de fapt, sistemul juridic, cum se va apăra Justiţia de atacurile concertate ale Puterii discreţionare pesediste? Îşi poate permite România experienţe de genul apartenenţei la o axă a democraţiilor neliberale de tip Rusia-Ungaria-China, care să înlocuiască parteneriatul nostru cu Uniunea Europeană şi SUA?

Eu unul nu cred că România îşi poate permite toate acestea, în niciun caz nu-şi permite revenirea la dictatura proletariatului. Mă uit la sud de Dunăre, la bulgari şi simt că încep să-i invidiez: şi-au ales un parlament majoritar de dreapta, în care socialiştii nu au nici măcar jumătate din procentele partidului fostului premier Borisov. Şi asta după ce, cu vreo doi ani în urmă, o adunătură de socialişti fanatizaţi l-au alungat cu pietre pe acelaşi Borisov din fruntea Guvernului bulgar. Uite cât de repede se pot schimba lucrurile atunci când poporul nu devine o populaţie amorfă, manipulată şi isterizată de propaganda unui partid „care uneşte”!