Acum vreo trei ani un consilier prezidenţial zburdalnic a lansat moda Albei ca Zăpada în politica românească. O aiureală, fetele astea n-au ce căuta în politică, ele trebuie să stea la nepreţuita cratiţă, să-şi grijească nepreţuiţii soţi şi să se ocupe de educaţia nepreţuiţilor urmaşi. Dar moda a prins, chiar dacă nu foarte vizibil. Drept urmare, după atâţia ani se lansează pe piaţa politichiei dâmboviţene nu una, ci mai multe Albe ca Zăpada – în traducere cât de cât exactă şi ceva mai sobră: entităţi fizice şi juridice fără prihană (adică duse la biserică), cu priză la electorat şi oarece posibilităţi materiale, gata oricând să pună interesul naţional înaintea interesului personal. Avem parte, aşadar, de pe o zi pe alta de vreo patru partide Albă ca Zăpada. Hai să le ridicăm puţin volănaşele, să ştim şi noi ce poartă pe dedesubt şi cu ce ne-aşteaptă la urne:

l. Prima Albă ca Zăpada, cronologic vorbind, este „cenuşăreasa” lansată prea devreme de preşedintele Traian Băsescu: Partidul Mişcarea Populară. Fata asta frumoasă, curată, harnică şi necoaptă părea să se fi născut din spuma mării, era aproape inabordabilă, începuse lumea să se-ntrebe dacă n-o fi cumva de pe altă planetă. Săptămâna trecută, când profesorul universitar Adrian Papahagi şi-a dat demisia din PMP, am avut un şoc şi m-am întrebat ca tot omul: de ce oare? Ieri-alaltăieri am primit şi răspunsul: Papahagi a demisionat pentru că în PMP a fost acceptat ca membru un oarecare Marin Anton, unul care a trecut de la PDL la PNL când cu debarcarea prin moţiune de cenzură a Guvernului Ungureanu şi care acum s-a gândit să schimbe puţin atmosfera grea din jurul lui Antonescu cu una mai suportabilă în preajma d-nei Elena Udrea. Cinstit, nu-l prea poţi acuza, d-na Udrea e de-a dreptul şarmantă, dar în mintea bine organizată a lui Adrian Papahagi lucrurile nu se prea legau: păi cum suntem noi un partid nou şi cu pretenţii când primim ca membri toate ciurucurile?! Nu merge. Şi n-a mers, omul a plecat lăcrimând, pentru că pusese mult suflet în punerea pe picioare a acestei noi investiţii politice.

D-na Elena Udrea şi ceilalţi şefi ai Mişcării Populare n-au plâns, ci au cugetat cu voce tare: Politica-i politică, etica-i etică! Aşa e, iar morala-i una singură: la pomul lăudat să nu te duci cu sacul. Nu ştiu ce va face Traian Băsescu, dar diferenţa dintre discursul public şi realitate începe să fie jenantă la această Albă ca Zăpada în căutare de cât mai mulţi pitici...

2. A doua Albă ca Zăpada a apărut de foarte curând, mai exact de când se ceartă Ponta cu Antonescu şi PSD-ul cu Iohannis. E o Albă cam neagră, consumată şi tăvălită, dar dacă o fardezi consistent şi-o dai cu o sticlă de parfum bulgăresc de Crin poţi păcăli o duzină de naivi cu ochelari nepotriviţi. Aţi ghicit, e chiar PNL-ul d-lui Antonescu. Sau, dacă doriţi, noul PNL al d-lui Antonescu, cum îi place şefului liberal să fie privit după divorţul de „putredul şi nefrecventabilul” PSD. O Albă ca Zăpada cu mari pretenţii şi mici posibilităţi, care îşi pune toate speranţele într-un pitic atipic, neamţul Klaus Iohannis.

3. A treia Albă ca Zăpada este tot una veche, dată la reşapat de o calfă a politicii româneşti, fruntaşul pedelist Ioan Oltean. Un personaj care se scaldă în truisme cu o frecvenţă năucitoare, dând impresia că ştie ce vrea, ce spune şi ce face. Aiurea, nu ştie. Zilele trecute a produs o frază aproape neverosimilă, al cărei înţeles am reuşit cu greu să-l descifrez: PDL nu se poate asocia cu PNL în orice condiţii, PNL trebuie să-şi pună cenuşă-n cap, să regrete ce-a făcut la guvernare, să facă penitenţă.

Cu alte cuvinte, „fecioara neprihănită” PDL nu-şi poate permite să împartă acelaşi culcuş cu „dama de consumaţie” PNL. Serios, onorabile, ne-a lovit amnezia? Nu mai ştim ce-am făcut cu câţiva ani în urmă? Nu mai ştim ce majorităţi s-au făcut, cu cine şi cu ce preţ?! Am uitat de Alianţa DA, de guvernarea PDL-PSD, de „soluţia imorală” Dan Voiculescu, de-atâtea şi-atâtea mariaje contra naturii şi nepotriviri de caracter politic?

4. A patra Albă ca Zăpada este chiar partidul d-lui Victor Ponta, un premier fals din cap până-n picioare, care se poartă de parcă nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase.

A găsit rapid alţi pitici care să-l ajute şi cu ajutorul cărora să-i mai mintă pe români. Nu ştiu cât va mai reuşi s-o facă, pentru că se vede de la o poştă că Albă ca Zăpada-i rea de muscă...

Mie mi se pare că băieţii ăştia politici (că bărbaţi politici nu-i pot numi) ar cam trebui să şadă cu picioarele într-un lighean cu apă rece şi să cugete. Adânc dacă se poate. Şi să vadă că în politică nu există Albe ca Zăpada. Niciunde. Cu atât mai puţin într-o democraţie de tip balcanic, cu o vechime de doar două decenii şi rezultate mai mult decât incerte. Ca să fiu pe înţelesul tuturor: nu ne trebuie Albe ca Zăpada, ne-am săturat de poveşti. Dar nici curve, chiar dacă-i vorba de politică.