Nu ştiu cine i-a învăţat pe foştii guvernanţi, cei conduşi de Emil Boc, să şi-i pună în cap şi pe pensionari, lăsând Casele Judeţene de Pensii la discreţia unor hoţi sau nepricepuţi – e cam acelaşi lucru, dacă te gândeşti la urmări... – şi dezvoltând un mod absolut jenant de a „scoate ţara din criză” pe spinarea pensionarilor. Este un cap de acuzare solid împotriva Guvernului Boc, pe care PDL şi coaliţia guvernamentală îl vor deconta la alegeri. Bineînţeles, USL va folosi din plin această oportunitate mediatică, de care însă nici nu mai avea nevoie pentru a câştiga alegerile. Îi sunt suficiente hoţiile primarilor PDL, proasta comunicare a alianţei de la Putere, promisiunile electorale „fără număr” şi înclinarea spre stânga socialistă, pe modelul francez de ultimă oră, a electoratului român agresat de măsurile de austeritate insuficient gândite şi explicate de partidele care le-au impus.

Nenorocirea (sau norocul...) e că totul în politică se plăteşte, doar că nu plăteşte întotdeauna cine trebuie. Cheltuielile exuberante (ca să nu zic mai rău) ale unui guvern liberal condus iresponsabil de Călin Popescu Tăriceanu (mi-e greu să înţeleg cum mai are omul ăsta tupeul să vrea din nou fotoliul de premier, fie şi pentru o scurtă perioadă de timp) au fost decontate de nefericitul, nepriceputul şi nenorocosul Emil Boc, care n-a făcut, însă, altceva decât fac acum toţi premierii europeni aflaţi în criză: a tăiat, a tăiat şi iar a tăiat; salarii, pensii, indemnizaţii, tot ce se putea şi nu se putea. În acest fel a reuşit o performanţă rară, aceea de a fi cel mai antipatic şi bârfit guvern post-decembrist, mergând lejer pe urmele unui alt guvern de tristă amintire, cel al PNŢCD.

Din această perspectivă, nu mai miră pe nimeni că pensionarii sunt folosiţi drept „carne de tun” de partidele din Opoziţie în lupta lor cu Puterea. Aşa a fost mereu, aşa va fi mereu! Priviţi ce s-a întâmplat şi se întâmplă în ţările Europei, vedeţi cum dispar de la guvernare partidele de dreapta şi cum sunt ele înlocuite de cele socialiste, de stânga, şi veţi înţelege că ăsta e scenariul scris de Marea Finanţă Mondială. Nu ştiu, nu-mi dau seama exact ce se vrea, dar e sigur că, la această oră şi încă o sumă de ani de-acum încolo, va fi mai profitabil să fii membrul unui partid socialist sau comunist, orice numai de stânga să fie!, decât al unuia de dreapta.

Revenind la pensiile tăiate fără nicio logică, în răspăr şi în dispreţul amărâţilor care trăiesc jalnic din nişte pensii super-modeste, cred că Emil Boc şi Guvernul lui, precum şi MRU în   cele două luni de guvernare, n-ar fi trebuit să aştepte soluţia Curţii Constituţionale pentru a îndrepta o nedreptate flagrantă, impozitarea cu 5,5 % a pensiilor în întregimea lor, nu doar a sumelor care depăşesc 740 de lei. Acum e mai complicat, lumea e revoltată, pensionarii vor înapoi, pe bună dreptate, toţi banii daţi aiurea pe nişte impozite negândite, iar bani, ca de obicei, nu sunt...

Absolut corect, premierul Ungureanu se teme în aceste zile nu de Moţiunea unei Opoziţii lipsite de inteligenţă şi de programe realiste, ci de reîntregirea salariilor şi a pensiilor din care alţi nepricepuţi au luat fără să fie nevoie. Adică nu gargara unor politicieni palavragii nevrednici este problema, ci găsirea banilor pentru a reîntregi pensiile şi salariile. Cu siguranţă, Tăriceanu ar fi găsit aceşti bani foarte rapid, băgând mâna adânc în buget... Spre norocul acestei ţări şi al fiecăruia dintre noi (vom înţelege diferenţa ceva mai târziu) Mihai Răzvan Ungureanu nu va face acest lucru, chiar dacă pentru asta va plăti un preţ politic important. Sper ca „zgârcenia” lui să fie susţinută şi de partidele din Coaliţia guvernamentală. Măcar până în toamnă, pentru că după alegeri începe distracţia, USL va deschide „robinetele” risipei, conform nenumăratelor şi riscantelor promisiuni electorale făcute. Trai, nineacă, pe banii... Ei, aici e o problemă: pe banii cui?!