Pensiile speciale pentru aviatori, parlamentari şi alte câteva, puţine, profesii revin pe tapet ori de câte ori o Putere se crede suficient de tare ca să le impună fără a ţine seama de reacţia electoratului. Pentru că nu de votul din Parlament e vorba, că aici mulţi sunt puternici, ci de votul publicului spectator. Că stă românul cu ochii pe parlamentari ca pe butelia de altădată, la coadă de la 5 dimineaţa.

Mă întreabă unii şi alţii care-i treaba, de ce-şi taie pesediştii singuri craca de sub picioare iniţiind şi susţinând acest proiect de lege care, chipurile, „repară” o boacănă a guvernării Boc. Ar fi mai multe posibile răspunsuri: *pesediştii parlamentari nu mai sunt interesaţi de soarta partidului, ei vor să-şi completeze veniturile la bătrâneţe şi altceva nimic, pe principiul „am luptat, am ascultat ordinele, m-am compromis iremediabil, după mine potopul”... *bugetul de stat nu suferă excesiv ca urmare a aplicării acestei legi, suma necesară pentru indemnizaţiile parlamentarilor este mizilic pe lângă ce se cheltuie aiurea în Ţara Românească *în toate ţările europene, inclusiv în Parlamentul European, se practică aceste pensii sau indemnizaţii speciale, există deci o cutumă pe care ne-o putem şi noi asuma fără teamă că vom fi urecheaţi de cei care ne monitorizează la sânge.

Toate răspunsurile astea, plus altele care cu siguranţă există, nu rezolvă însă o problemă capitală: cea de imagine a partidelor parlamentare care semnează acest proiect. Pentru că despre asta-i vorba, nimeni nu-şi asumă ravagiile pe care pensiile speciale le vor face asupra imaginii PSD, UNPR, PC, PNL, partide aflate, în stadii diferite, în căutare de votanţi pentru alegerile de anul viitor. Sigur, pentru partidele neparlamentare e simplu să opteze, să zică „nu” şi să critice pensiile astea, însă pentru cei aflaţi în exerciţiul funcţiunii e ceva mai complicat. Dovadă că doar vreo 250 de parlamentari, dintre care 23 de penelişti, au semnat acest proiect. Nişte kamikaze la final de carieră politică? Probabil.

Despre ce-ar fi vorba, la urma-urmei? Despre o indemnizaţie de câteva mii de lei adăugată la pensia obişnuită a omului ajuns întâmplător parlamentar. Mai concret: Petrică are, să zicem, 1.200 de lei pensie pentru anii lucraţi ca profesor, dar are şi un mandat-două-trei de deputat. În acest caz, i se adaugă la pensia de 1.400 de lei încă vreo două-trei-patru mii de lei, funcţie de numărul de mandate. N-ar fi mult, dacă te gândeşti bine, numai că ar fi total nedrept să i se ofere nişte privilegii doar parlamentarului Petrică, nu şi Mariei, care a născut un copil şi are o indemnizaţie neîndestulătoare, ca să nu mai vorbesc de banii de care dispun copiii şi bătrânii din cămine, muritori de foame cu hrană de 7-8 lei pe zi, de bolnavii din spitale ş.a.m.d. Altfel spus, dacă tot se laudă guvernul Ponta că are bani cu ghiotura, de bine ce lucrează ANAF, atunci să-i folosească pentru a uşura viaţa acestor categorii clar defavorizate, nu pentru a mări nişte pensii oricum peste medie. Sunt atâtea guri flămânde de astupat, încât parlamentarii mai pot aştepta.

Nu-i deloc mare o pensie de 1.000 de euro pentru un parlamentar cu două-trei mandate la activ. Dar e nedreaptă vizavi de celelalte pensii şi de viaţa amărâţilor din spitale, din căminele de copii şi bătrâni, din alte instituţii cu adevărat defavorizate. Nu toţi parlamentarii sunt chiulangii, proşti şi ticăloşi, sunt şi aleşi care îşi fac cinstit şi corect treaba pentru care sunt plătiţi. Dar ăştia din urmă sunt atât de puţini, încât societatea românească nu va accepta fără să amendeze, într-un fel sau altul, o iniţiativă parlamentară precum cea a pesedistului Petre Daia. Este, de altfel, riscul pe care şi-l asumă PSD şi cei care au semnat această iniţiativă a pensiilor speciale: ne permitem să pierdem şi mai multă imagine? Stăm suficient de bine în sondajele de opinie ca să ne mai putem lipsi de câteva bune procente? Dacă da, dă-i bătaie, dacă nu... N-aş crede că Victor Ponta şi membrii Guvernului vor accepta să susţină pensiile speciale ale parlamentarilor. Cu siguranţă, nici partidele politice nu îşi vor asuma acest proiect. Moment în care anatema se va abate exclusiv asupra unor parlamentari antipatici şi profitori.

Dacă nu acum, când vom intra şi noi în normal? – se vor întreba susţinătorii acestei iniţiative legislative. Dac-ar fi să dau un răspuns, aş zice că niciodată, pentru că avem alegeri din doi în doi ani şi niciun asemenea proiect n-are şanse în ani electorali şi preelectorali. Ce alt timp le mai rămâne aleşilor?! Aproape niciunul, ei sunt mereu în criză de timp. Doar dacă nu le dă Domnul gândul cel bun, care să-i îndemne să muncească mai mult, să chiulească mai puţin, să lucreze pentru cei care i-au trimis în Parlament, să facă ceva pentru a-şi îmbunătăţi imaginea terfelită... Doar aşa, cred, electoratul îşi va schimba părerea şi despre pensiile speciale ale parlamentarilor, gândind că da, domnule, la urma-urmei oamenii ăştia chiar merită nişte bani în plus, chiar muncesc pentru ei, să-i aibă măcar la pensie.

N-aş crede, însă, că asta se va întâmpla prea curând. Aşa încât proiectul ăsta de lege mi se pare un „bluff”, o acţiune sortită din start eşecului, menită să măsoare, eventual, reacţia presei şi a electoratului. Iar reacţia, după cum se vede, este una nemiloasă cu „bătrâneţile liniştite” ale parlamentarilor.