Preşedintele PSD umblă cu moţiunea de cenzură în buzunar, e gata oricând s-o depună, aşa cum peştii îşi depun icrele. Liviu Dragnea aşteaptă o ocazie ca să dea jos acest guvern tehnocrat înfumurat, obraznic şi incompetent, care nu ştie ce înseamnă respectul faţă de politicienii cu experienţă, cu vechime în câmpul Parlamentului, că de muncă nu poate fi vorba în politica românească – singura muncă recunoscută fiind datul la gioale şi trasul scaunului de sub şezutul preţios al aleşilor de toate culorile politice. Aşa stând lucrurile, dl. Dragnea s-a supărat şi-a decretat după ce-a mâncat din pâinea şi sarea tradiţionale din satul natal: „Vom depune moţiune de cenzură împotriva acestui guvern, Cioloş este violent şi obraznic, nu recunoaşte când greşeşte şi duce ţara de râpă”. Cum spuneam, icrele se transformă în peşti, iar moţiunea de acum se transformă în voturi la alegerile din toamnă. Cel puţin în mintea luminată a baronului de Teleorman.

Bănuiesc că râpa lui Cioloş e mai mare decât râpa lui Ponta, că altfel nu s-ar fi sesizat patriotul Dragnea. Pe el l-a supărat în mod special o ordonanţă a Guvernului care-i nedreptăţea pe veteranii de război. Şi nu doar ordonanţa, ci şi replica premierului: „N-am nevoie de dl. Dragnea ca să ştiu ce înseamnă respectul faţă de veterani”. Mie mi se pare o replică de om normal, care n-are nevoie de Dragnea pentru niciun motiv. Dacă e să spun exact ce gândesc, atunci trebuie să recunosc că niciun om cu scaun la cap n-are nevoie de Liviu Dragnea, indiferent câte probleme ar avea omul sau ţara asta. Dl. Dragnea este o nulitate politică perfectă, din seria altor mii de nulităţi politice perfecte care activează într-o inutilă, de tot râsul politică românească. Dumnealui nu are ce şi pe cine să înveţe, nu e calificat pentru meseria asta. A făcut avere, e treaba lui cum, cât şi de unde a luat banii care l-au îmbogăţit peste noapte, dar să ne lase cu reproşurile faţă de guvernanţii „înfumuraţi, violenţi şi obraznici” de tip Cioloş după ce a cauţionat pe cel mai obraznic, violent şi înfumurat premier pe care l-a avut România post-decembristă, l-am numit aici pe Victor Ponta din categoria Adrian Năstase.

Şi-ar mai fi ceva: cât de obraznic şi înfumurat trebuie să fii ca să dai lecţii de bună purtare când ai o condamnare la activ şi nu te simţi bine nici în al doilea proces penal în care eşti implicat împreună cu onorabila soţie?! M-am săturat, frate, de nemernicii care dau lecţii de cinste şi corectitudine din puşcării sau din boxele acuzaţilor! M-am săturat de „lecţiile de dirigenţie” predate de Voiculescu, acum, cu aplombul şi neobrăzarea lui Năstase de-acum câţiva ani. Cine vă credeţi şi de unde vă alimentaţi atâta tupeu? Contaţi pe averea personală şi susţinerea partidului atotputernic? Dacă-i aşa, e cam puţin, se va ajunge şi la averile astea, mai devreme sau mai târziu le va vedea vreun procuror şi pe-ăstea. Şi-ar cam trebui să ştiţi încă un lucru: românii sunt repede schimbători, fanatismul nu ţine o veşnicie, degeaba v-aţi agăţat la butonieră emblema „istorică” cu 40% din preferinţele electoratului. N-aţi învăţat nimic din experienţele nefericite ale lui Năstase şi Ponta, care de asemenea se credeau veşnici, semn că nu aveţi dreptul să daţi lecţii nimănui. Nici politicienilor, nici alegătorilor. Sunteţi un arendaş cu mustăcioară de modă veche, înstăpânit prin mijloace democratice discutabile peste „moşia” Teleormanului şi ajuns prin voia soartei la masa bogaţilor din Capitală. Nimic mai mult decât un Dinu Păturică de tip nou.

Aşa că premierul Cioloş o fi având el păcatele lui, dar n-are de ce să-şi ceară scuze şi nici de ce să fie elegant şi umil faţă de un condamnat cu suspendare „uitat” la şefia unui partid care se crede buricul pământului. Să fim serioşi, moţiunea de cenzură n-are nicio treabă cu înfumurarea şi lipsa de respect ale premierului Cioloş faţă de veteranii de război. Moţiunea de cenzură urmăreşte debarcarea acestui Guvern greu de manipulat, pentru a pune în loc nişte marionete care să le asigure pesediştilor şi lui Tăriceanu o majoritate confortabilă după alegerile parlamentare din toamnă. Asta-i totul, aici e jocul, e mai uşor să obţii voturi când eşti la „butoanele” guvernamentale, poţi oricând apela la pomeni electorale, la ajutoare pentru asistaţii social, la creşteri de venituri care să golească puşculiţa bugetară, dar să umple de voturi sacii Partidului Conducător. Nu contează că arunci ţara în criză, important e să obţii nişte nenorocite de voturi care să te aşeze în capul mesei.