Nu poţi să te proclami un pilon al democraţiei şi statului de drept şi să lucrezi împotriva democraţiei şi statului de drept. Sau poţi, dar păcăleala nu va ţine la nesfârşit. Pentru că nu poţi guverna doar cu vorbe, e nevoie şi de niscaiva fapte. Este lucrul observat de mai toţi cititorii ziarului nostru, indiferent de simpatiile politice care-i animă. Nu poţi să caşti gura la promisiunile PSD şi UDMR fără să te-ntrebi, la un moment dat: bine-bine, dar când va face guvernul ăsta ceva? Când vor termina cu „greaua moştenire”, cu „Băsescu e de vină”, cu „autonomia e cheia fericirii şi prosperităţii în HarCov”? Ar cam fi fost cazul să vedem nişte măsuri economico-financiare luate de guvernarea PSD-UDMR pentru uşurarea vieţii cetăţenilor români şi maghiari obijduiţi de fosta guvernare. Nu le-am văzut, dimpotrivă, am fost nevoiţi să ne adaptăm din mers la noi curbe de sacrificiu, la noi taxe şi impozite, la noi experimente birocratice care scapă înţelegerii oricărui om normal.

Tot ce au făcut până acum guvernele Ponta, vreme de doi ani de zile, a fost să-şi conserve procentele nenorocite câştigate la alegerile din 2012. Nimic, dar absolut nimic altceva nu i-a interesat. În acest scop, desigur, au pornit o campanie de pesedizare a tot ce mişcă-n ţara asta, ultimul bastion cucerit zilele trecute, prin votul parlamentarilor, carevasăzică democratic, neicusorule, fiind Banca Naţională a României. Au luat-o şi pe asta, alungând de la conducerea ei un specialist de marcă, dl. Cristian Popa, şi aducând în loc o „şleahtă” de pesedişti, foşti pe la Ministerul Finanţelor: Gherghina (omul cu bugetele), Voinea şi păcăliciul incolor Daniel Dăianu. Acestuia din urmă i s-a făcut rău când a văzut ce şerpăraie e pe la Autoritatea de Supraveghere Financiară şi-a cerut un loc în CA de la BNR. I s-a dat, cum să nu i se dea, locul lui la ASF urmând să fie ocupat de alt pesedist fruntaş din „eşalonul surdo-mut”, fost sindicalist şi... atât, Marian Sârbu. Ce calităţi financiare are sindicalistul pesedist? Nici una, dar pe cine interesează chestia asta? Important este să fii un soldat credincios al partidului-stat, să execuţi fără crâcnire ordinele de sus şi să cotizezi cât trebuie acolo unde trebuie...

Din păcate, cu ocazia asta am pus cruce şi independenţei BNR, singurul care mai poate mişca oarecum în „frontul” întreţinut de PSD fiind guvernatorul Mugur Isărescu. Care, însă, nu-şi va pune avion pe casă ci va ciuguli, cuminte, din palma celui care va conduce ţara aşa cum conduce propria maşină de curse: adică prost; fără talent, fără chemare, fără viziune, fără tactică şi fără strategie. Ca un amator care se-ncurcă în curbe ca în propriile minciuni.

Revenind la inutilitatea unor vorbe care nu mai pot păcăli pe nimeni, iată două postări ale unor cititori ai ziarului nostru, nedumeriţi de lungul drum de la vorbă la faptă pe care merg netulburaţi responsabilii vieţii noastre: „De ce nu lăsaţi drapelele şi denumirile instituţiilor în pace şi să vă ocupaţi mai bine de atâtea probleme care sunt în judeţ – spitale, cămine de bătrâni, copii orfani, drumuri pe care-ţi rupi picioarele şi maşina. Atâtea probleme sunt şi noi batem pasul pe loc cu steaguri şi denumiri” (Sara Marton). Sau: „Chiar dacă Lacul Sf. Ana apare ca unic în Europa, chiar dacă staţiunea este una din cele mai căutate atât de români, cât şi de maghiari, drumul de acces este deplorabil. Până ajungi la destinaţie pomeneşti toţi sfinţii din calendare. Eu nu-l mai pomenesc decât pe unul, pe care-l umplu de „laude”: „Sfântul” Tamas Alexandru aka „Sandor”.

Asta-i interesează, de fapt, pe oameni, ceea ce nu înseamnă că îi lasă indiferenţi politicile prin care un partid îşi construieşte cu obstinaţie drumul către puterea absolută, secondat de un altul care îi exploatează slăbiciunile şi inconsecvenţele în materie etnică. Întotdeauna, însă, cămaşa este mai aproape decât haina, iar în cazul de faţă „cămaşa” este chiar viaţa noastră amărâtă, pe care cei care ne conduc nu dau doi bani. Viaţa asta, care trece mereu pe lângă noi lăsându-ne un gust amar, tristeţi şi angoase pe care mulţi nu le merită.