Obosiţi de prezentul ocupat de terorişti tâmpiţi cu petarde şi susţinători ai acestora manipulaţi de credinţa oarbă în „patria mumă”, ne îndreptăm atenţia spre viitorul românesc imprevizibil în Covasna. Dat dracului de sumbru şi ăsta dacă e să ne uităm, de pildă, pe ce ne spune Inspectoratul şcolar al judeţului nostru într-un studiu despre elevi şi dorinţele lor. Pe mine mă cam sperie o cifră: 20% dintre elevii covăsneni de clasa a VIII-a au ales să nu-şi mai continue studiile la un liceu în judeţ. Asta poate însemna două lucruri: ori renunţi de tot la liceu, ori te muţi la un liceu mai acătării dintr-un judeţ mai acătării.

Iată ce zice Inspectoratul şcolar: din 2.144 de elevi înscrişi la sfârşitul anului 2014, 416 nu şi-au continuat studiile în anul şcolar 2015-2016. Dintre aceştia, 121 de elevi s-au înscris la licee din alte judeţe. Cei mai mulţi au ales Braşovul şi Feldioara. Normal, ei provenind din Covasna, Hăghig, Araci, Dobârlău şi mai ales Întorsura Buzăului. Daţi-mi voie să cred că aceşti copii nu fac parte din familii de etnici maghiari. Pentru ei am altă cifră, ceva mai puţin stresantă: doar 18 copii, care provin din zona Baraolt, şi-au schimbat destinaţia spre licee din Odorheiu Secuiesc. Alţi 106 elevi au absolvit gimnaziul dar n-au vrut să-şi continue studiile, în timp ce 116 au rămas repetenţi şi 62 au abandonat pe parcurs.

Tabloul pe care ni-l desenează cifrele Inspectoratului Şcolar Judeţean este unul sumbru mai ales pentru viitorul etnicilor români în Covasna. Nu c-ar fi o noutate pentru mine, dar simt nevoia să apăs puţin pe falsa problemă a deranjării echilibrului etnic în zonă, cauzat de „exodul” tinerilor maghiari în lumea largă – că prin ţară nu prea pot din motive diverse, unul fiind limba română precară pe care o vorbesc mulţi dintre aceştia, ca urmare a separatismului etnic introdus de UDMR în şcolile din judeţ imediat după Revoluţie. Aşadar, dragilor, elevii care pleacă din Covasna de prea mult bine şi prea solid viitor sunt mai ales etnici români. Sătui şi ei, şi părinţii lor de „bunele relaţii” româno-maghiare, îngrijoraţi de valoarea şcolii româneşti din zonă şi speriaţi de-a binelea de ce-i aşteaptă dacă vor continua să fie „cobaii” guvernelor de la Bucureşti în materie de viitor interetnic.

De unde ştiu eu că-i vorba de copii români, şi nu de maghiari? Păi în Întorsura Buzăului n-am prea auzit de maghiari, cred că sunt vreo 6 familii cu totul, şi nu cred că de copiii provenind din aceste familii e vorba. La fel se pune problema cu cei plecaţi din Hăghig, Covasna-Voineşti, Araci şi Dobârlău spre Braşov sau Feldioara. Părinţii acestora n-au văzut niciun viitor pentru copiii lor în condiţiile în care s-ar înscrie la un liceu românesc din judeţul Covasna.

Nu sunt un apărător al valorilor cu care liceele româneşti din judeţ îşi atrag elevii. Ştiu prea bine, inclusiv din experienţele trăite cu copiii mei, că Liceul „Mihai Viteazul”, ca să dau un exemplu bine cunoscut, nu este chiar tot ce şi-ar dori nişte părinţi pentru un început solid în viaţă al progeniturilor lor. Excepţiile sunt puţine şi aproape irelevante. Nu acuz pe nimeni în mod special, aici e vorba de învăţământul românesc în ansamblul său. Dar nu pot să nu constat că noi, covăsnenii, suntem victimele preferate ale unui sistem educaţional bolnav.

Ce vreau să spun, de fapt, este că plecarea copiilor noştri la licee din alte judeţe este o dramă nu doar pentru români, ci şi pentru maghiari. Pentru că aceşti copii îşi vor pierde într-o foarte mare măsură legăturile cu „baştina”, preferând civilizaţia şi confortul etnic din alte judeţe, inclusiv transilvane. Lucru pentru care nu-i va putea acuza nimeni, niciodată.

Ca să fiu şi mai explicit: vom rămâne şi unii, şi alţii nişte amărâţi, însinguraţi, înstrăinaţi, musafiri în ţara în care ne-am născut cu sau fără voia noastră. Nişte înrăiţi pe care nici măcar copiii nu-i mai pot ajuta pentru că, nu-i aşa, copiii trebuie să-şi construiască un viitor măcar predictibil, dacă nu cumva sigur. Iar Covasna nu se înscrie deloc în aria zonelor predictibile sau sigure, din nici un punct de vedere.