Nu există altă explicaţie pentru următoarea realitate consfinţită la alegerile locale din iunie: PSD 42%, PNL 30%, UDMR 5%, PMP 4%. Astea sunt scorurile partidelor în urma exprimării votului. Ce a ieşit în urma negocierilor de culise la consiliile judeţene e cu totul altceva: PSD conduce 28 de judeţe, PNL deţine 9 judeţe, iar UDMR are 5 preşedinţi de consilii judeţene şi 3 vicepreşedinţi. La rândul lui, PMP şi-a maximizat scorul, obţinând posturi de vicepreşedinţi în 9 judeţe.

Din toată povestea asta cel mai rău a ieşit PNL, care, chiar îmi pare rău s-o spun, începe să arate ca dispărutul PNŢCD. Se chinuie să formeze nişte majorităţi fragile pe ici-pe colo, la cheremul unor partide de buzunar, sau „balama” dacă vă place mai mult. Nu-mi dau seama cum a obţinut PNL scoruri bune la Suceava şi Călăraşi, zone în care PSD domină net, poate a mai întinerit lumea, poate s-a mai schimbat alfabetul... În rest, doar judeţele din Transilvania sunt liberale, dar asta nu-i o surpriză pentru oamenii politici. Până la urmă, s-a făcut pohta ce-au pohtit pesediştii: negocierile pe holuri, pe după uşi, pe colţul mesei ori prin cafenele au hotărât soarta şefilor de judeţe. Aşa a ajuns PSD să câştige două treimi din consiliile judeţene cu doar 42% din voturi.

Tot pe negocieri şi alte marafeturi deloc transparente s-au bazat UDMR şi PMP, partide care cu nici 5% din voturi au obţinut maxim de profit. Maghiarii s-au aliat când cu PSD, când cu PNL, la fel procedând şi Traian Băsescu, fostul preşedinte trecând peste orice regulă morală şi tratând cu duşmanul de moarte de până mai ieri. Urât, domnule fost preşedinte, dar interesul poartă fesul, iar prostimea nu ţine minte... Aţi învăţat bine lecţia asta, aţi avut timp destul. Prea puţin onorabilă, dar în politică omorul e scuzabil.

Maghiarii au încercat să pară fete mari, dar au ieşit mai rău ca plimbăreţele de pe centură. Au plâns pe umerii românilor din Covasna, de pildă, la Primăria municipiului Sf. Gheorghe, dorindu-le să obţină un post de viceprimar. Nu, nu degeaba, ar fi urmat, la schimb, nişte vicepreşedinţi şi viceprimari prin oraşe mari din Transilvania. N-a mai fost nevoie de compromisuri etnice împovărătoare în faţa propriului lor electorat dur, politicienii români s-au vândut singuri, au cedat şi în Sf. Gheorghe, şi în Satu Mare, şi în Sălaj, şi în Bihor, şi în Mureş. Când alături de PSD, când cu liberalii, UDMR a câştigat mai mult decât şi-a imaginat că se va putea. Bravo lor şi ruşine nouă! Spunea bine preşedintele Uniunii, Kelemen Hunor: „Sunt judeţe în care am mers cu pesediştii şi s-au supărat liberalii, dar sunt şi judeţe în care am mers cu liberalii şi s-au supărat pesediştii. Când toată lumea e supărată înseamnă că e bine. Sau nu e bine...”. Filozofie curată, marca UDMR; n-ar trebui să ne mai mire, întotdeauna au făcut acelaşi lucru. De ce-ar fi curvăsăria politică scuzabilă la un fost preşedinte de ţară şi n-ar fi la un partid etnic amărât?!

Una peste alta, ar fi momentul să reţinem că liberalii au fost ciuca bătăilor de joc din partea social-democraţilor, care i-au făcut să voteze o lege nenorocită, cea a alegerilor locale, într-o variantă care maximiza doar şansele PSD. O lege care permite, la consiliile judeţene, negocieri de natură să falseze votul alegătorilor. Să sperăm că învaţă liberalii ceva din lecţia asta?! Aiurea, n-au învăţat nimic, niciodată, din nicio lecţie pe care au primit-o – şi-au fost destule. De ce-ar face-o acum? Să nu mai sperăm şi să ne îndreptăm speranţele spre „o altfel de politică”?! Şi asta pare inutil, câtă vreme politica asta „altfel” a fost decredibilizată de însuşi şeful statului român. Tot ce mai putem aştepta este un alt partid, care să nu semene cu ce avem acum. Vom vedea de unde va veni, pentru că sigur va apărea ceva. Habar n-am dacă Nicuşor Dan şi Uniunea Salvaţi România sunt ceea ce aşteptăm. Dar măcar în aparenţă poate fi o soluţie pentru indecişi şi dezamăgiţi de sistem.