Când îl aud şi-l văd în plină acţiune politică pe Victor Ponta nu mai sunt deloc sigur că-s mândru să împart cu el bucuria de a fi român. Eventual, îmi optimizez reacţiile apreciind că Ponta e întâi de toate un biet „pedofil electoral” pesedist şi-abia apoi român, moment în care îmi găsesc şi eu locul în peisajul mioritic. Altfel, desigur, sloganul electoral al PSD este unul care discriminează, după cum bine şi corect au hotărât nişte birouri electorale judeţene care au desfiinţat aceste afişe de pe panotajul stradal.

Păi cum să fiu mândru că-s român de-al lui Ponta când îl aud pe acesta, în chiar ziua sosirii unui important oaspete american, vicepreşedintele Joe Biden, acuzându-l pe Traian Băsescu că a cerut DNA să-şi înceteze activitatea în timpul campaniei electorale? Sigur că ce afirmă Ponta este o minciună, omul minte la fiecare pas, Băsescu spusese cu totul altceva, dar ce mai contează? Important e să-ţi loveşti adversarul din orice poziţie şi tot timpul, dacă se poate. Culmea e că tocmai partidul lui Ponta îşi acuză adversarii politici că defăimează România, că merg cu pâra la Înalta Poartă! Dar voi ce faceţi, amărâţilor? Cum să-ţi treacă prin scăfârlie să minţi de o asemenea manieră cu câteva ore înaintea sosirii emisarului american? Poate fi cineva atât de prost sau atât de ticălos încât să creadă că în felul ăsta câştigă bunăvoinţa americanilor – absolut necesară unui viitor preşedinte al României? Ponta a reuşit să fie încă o dată ridicol pentru el şi periculos pentru ţară. L-a obligat la o replică pe Traian Băsescu, care a ajuns obosit, nervos, transpirat şi gâfâind la concluzia că Victor Ponta a mai minţit o dată. De acord, dar de ce era nevoie de această replică stoarsă de credibilitate cu jumătate de oră înaintea aterizării avionului american? De ce este nevoie de replici prezidenţiale la toate prostiile, stupizeniile şi minciunile unui premier iresponsabil şi imatur?

În aceeaşi categorie care nu te face deloc  mândru că eşti român de-al lui Ponta intră şi campania electorală gratuită în care joacă premierul. Folosindu-se de Antenele turnătorului Securităţii, Dan Voiculescu, Ponta a reuşit să se arate într-o poză colectivă cu campioanele europene la gimnastică şi antrenorii acestora, promiţându-le dublarea premiilor şi alte marafeturi pur electorale. De ce aş fi eu mândru să-l văd pe premierul Ponta laolaltă cu gimnastele noastre, precum l-am văzut şi cu Putin, la Soci, cu Paula şi Ovi la Copenhaga, ori cu Dragnea în barca trasă de pompieri? Se-aude că se va poza şi cu fetiţa din reclama la „salam săsesc”, ceea ce ne aduce foarte aproape de „pedofilia electorală” prognozată de Ion Cristoiu. Nişte emisiuni şi nişte poze de genul ăsta nu-l fac deloc mai bun pe Victor Ponta şi nu le fac deloc mai bune nici pe gimnastele României. Dimpotrivă, oamenii încep să creadă că Octavian Bellu îşi cumpără de la Ponta funcţia pe care şi-o doreşte, cea de preşedinte al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român.

Uite cel puţin două motive pentru care nu-mi doresc să fac parte din gaşca de „români mândri” patronată de imberbul nostru premier, care se crede deja preşedinte. Asta aşa, la repezeală, să nu fiu acuzat că dezgrop morţii, altfel aş fi găsit zeci de motive pentru care mândrul nostru premier n-ar prea avea motive să-şi aroge, în numele stângii feseniste, paternitatea mândriei de a fi român. Adică, aşa cum ar spune Ponta din barca lui Dragnea: „făi, concetăţeni, vedeţi că numai cei care votează PSD şi Victor Ponta au dreptul să fie mândri că-s români”...

Pentru mine mândria de a fi român înseamnă cu totul altceva, nu se traduce nicicum în consonanţă cu activitatea vreunui partid politic sau a unor autorităţi publice din România, oricare ar fi ele. Ţara în care m-am născut, pe pietrele căreia „şezum şi plânsem”, cum zice cronicarul, da, Ţara poate fi motivul mândriei de a fi român. Populaţia care o locuieşte... Aici sunt multe de zis şi nu intru în aventura asta. Nu acum, vom mai avea timp să vorbim despre subiectul ăsta gingaş ca o floare de crin.