Adică lucruri lipsite de importanţă, inutile, neserioase, frivole – asta ca să nu mai caute unii prin dicţionare, crezând că m-am dilit. Dacă gândim cinic, trecem urgent toată viaţa noastră la acest capitol. Dar nu e cazul, lăsăm cinismul guvernanţilor, noi ne străduim să prindem o gură din aerul puţin respirabil al realismului capitalist.

E futil să te ocupi de Legea picnicului, când ţara arde sub presiunea anului electoral, al austerităţii şi al unei greve ipocrite parlamentare. Legea picnicului, mai degrabă legea anti-grătar, te pedepseşte cu amenzi între 100 şi 5.000 de lei dacă te pune dracu să faci focul în altă parte decât în propria ta curte (s-ar putea să nu-ţi dea voie nici acolo, cine ştie, poate strici bunătatea de aer curat al patriei...). Practic, dacă vrei să ieşi la un grătar cu prietenii va trebui să te gândeşti bine înainte de a purcede la drum. Şi oricât de mult vei gândi tot degeaba va fi, pentru că nimic amenajat nu vei găsi!

Legea a furată de la nemţi, aşa furăm noi de la ei toate prostiile, mai puţin dorul de muncă şi disciplina interioară (nu e acum cazul să spun ceva despre „cinstea şi corectitudinea” nemţilor, tocmai au dat-o-n bară cu preşedintele pe care l-au dat jos din motive legate de corupţie). O să-mi sun un prieten vechi şi nişte rude eterne plecate în Germania, să le spun că nu e cazul să ne mai invidieze pentru „libertatea” noastră de a face focul, a încinge un grătar de mici şi cârnaţi şi a lăsa prăpăd în urmă oriunde ne taie capul. Nu mai e cazul, fraţi moldoveni teutonizaţi, nu ne mai invidiaţi, am trecut cu arme şi bagaje de partea civilizată, cumplit de anostă şi înghesuită, a planetei.

Avem o lege care nu ne lasă să ne mai facem de cap în mediul înconjurător. În principiu, o lege necesară, dar inaplicabilă – ca mai toate legile oferite românilor de guvernele şi parlamentele care muncesc zi şi noapte pentru fericirea noastră. Conform acestei legi anti-grătar, nu poţi face focul decât în locuri special amenajate de primării, în care ar trebui să beneficiezi, obligatoriu, de: apă curentă, WC, coş de gunoi, grătare (inclusiv lemne de foc şi cărbuni?), loc special pentru spălarea farfuriilor şi tacâmurilor... Stau şi-mi aduc în memorie toate locurile de picnic din jurul oraşului (le cam ştiu pe toate) şi nu văd niciunul amenajabil în litera legii în următorii doi-trei ani. Şi chiar dacă, printr-o minune, s-ar amenaja ceva de genul ăsta, vă închipuiţi ce îmbulzeală ar fi!

De fapt, o asemenea lege, aparent în favoarea mediului, distruge intimitatea unui grătar la poale de pădure. E drept că, dacă legea se va aplica, va curăţa puţin pajiştile din preajma oraşelor. De suferit, însă, vor suferi oamenii corecţi şi civilizaţi, care, şi până la apariţia legii, nu lăsau mizerie în urma unor asemenea escapade. Cu ce preţ? Păi, de pildă, nu-mi imaginez o ieşire la iarbă verde într-un loc cu două-trei grătare şi-un WC ecologic, în care să stai la coadă să-ţi vină rândul la prăjit micii şi la ce nevoi mai ai... Dar de întins o pătură va  fi voie?! Că se turteşte iarba şi nu mai au vacile din imediata apropiere ce paşte!

Rămâne cum am vorbit, domnilor guvernanţi şi parlamentari, lăsaţi futilităţile şi ocupaţi-vă de lucruri serioase!