EDITORIAL. Jocul de-a Puterea
Nimic nu le place, nimic nu-i destul de bun pentru ei. Nu le place ideea de reorganizare teritorială a României, pentru că nu agrează nici un fel de schimbare, în opinia lor toate trebuie să rămână aşa cum ni le-a lăsat răposatul, mai puţin treaba cu drepturile, acolo... să fie cât de multe, să ajungă pentru toţi liderii politici ai minorităţii. Mă rog, dacă chiar îi roagă PDL-ul poate vor accepta nişte regiuni, dar numai dacă printre ele s-ar afla şi una anume, copie fidelă a fostei Regiuni Autonome Maghiare din anii dictaturii ceauşiste, rebotezată Ţinutul Secuiesc. Altfel, adio coaliţie, la revedere Putere! - cu alţii, desigur, fraieri care să cerşească votul UDMR pentru a veni sau a se păstra la Guvernare se vor găsi mereu...
Nu le place nici Agenţia Naţională de Integritate. L-au băgat în prima linie pe actorul-deputat Márton Árpád şi insistă să amputeze singura instituţie care mai scoate ochii Uniunii Europene, răscolind prin declaraţiile de avere şi de interese ale oamenilor politici. Cum să accepte liderii UDMR să-şi publice declaraţiile de avere, să suporte constrângerile legii în materie de incompatibilităţi, ei s-au dezobişnuit de multă vreme să răspundă în faţa electoratului românesc pentru ceea ce spun şi ce fac. Aşa că trag tare cu şantajul pe tema ANI, chiar dacă sunt conştienţi că şi alegătorii maghiari ar fi interesaţi să ştie cine, cât şi din ce traistă mănâncă.
Nu sunt de acord nici cu trecerea la votul uninominal pur, adică alegerea primarilor şi a parlamentarilor din primul tur de scrutin, pe principiul câştigă cel care are voturi mai multe. Şi, desigur, nu le place nici reducerea numărului de parlamentari, pentru că asta ar însemna şi mai puţini parlamentari maghiari. Piară ţara, dacă nu se poate altfel, numai UDMR să rămână curată, plăcut uscată şi neatinsă!
Mă întreb, uitându-mă la gesturile politice exprimate sau nu de liderii maghiarilor, ce caută oamenii ăştia alături de PDL, când locul lor este exact de partea cealaltă a baricadei, împreună cu PSD şi PNL, acolo unde nimic din ce propune sau gândeşte cuplul Băsescu-Boc nu este acceptat – chiar dacă este în favoarea stabilităţii economice şi financiare a ţării. Îi vom vedea, cu siguranţă, într-o viitoare guvernare cu oricine se nimereşte, pentru că scopul lor este aflarea cu orice preţ la Putere, în folosul exclusiv al păturii conducătoare a minorităţii maghiare.
Conştienţi sau nu de uriaşul deficit de imagine cu care această guvernare îmbârligată îi blagosloveşte, pedeliştii se joacă de-a spânzurătoarea, riscându-şi viitorul politic de dragul unui prezent ambiguu şi neclar, în care liderii maghiari îşi fac de cap cu şantajul şi etajul... Pe de altă parte, când mă uit ce priorităţi au, ce oameni susţin şi cine le sunt purtătorii de mesaj, parcă îmi vine să cred că băieţii ăştia trăiesc într-o lume paralelă. Altfel nu se explică largheţea cu care acceptă să nu facă nimic care să deranjeze câtuşi de puţin orgoliul politico-etnic al fraţilor întru guvernare.