Mă aşteptam la mai mult de la politicienii UDMR şi PSD în materie de declaraţii publice despre rezultatele recensământului. S-au mulţumit cu puţin domnii Albert Almos şi Horia Grama, au cam scăldat-o. Păi cum adică, nicio acuzaţie de furt, de trafic, de influenţare a opţiunilor în cazul religiei şi etniei?! Că astea erau importante pentru românii şi maghiarii din Secuime. Nu se poate, mai aşteptăm, trebuie să vină şi astea.

Senatorul Albert Almos este neliniştit şi nu-şi explică scăderea numărului maghiarilor cu circa 200.000 de oameni. Îmi permit să-l ajut să înţeleagă: nu doar românii au migrat ca apucaţii, din cauza lipsei locurilor de muncă, ci şi maghiarii. Aţi trăit, cumva, cu impresia că maghiarii din Covasna au beneficiat de politicile sociale promovate de liderii UDMR, partid aflat mereu la guvernare? Nu, n-au beneficiat, pentru că aceste politici sociale n-au existat, liderii UDMR s-au ocupat aproape exclusiv de afacerile lor personale şi de autonomia teritorială pe criterii etnice. Se dovedeşte, astfel, că nici una, nici alta nu ţin loc de foame, indiferent cum te cheamă şi de ce etnie eşti.

Deputatul Horia Grama, în schimb, este neliniştit şi chiar îngrijorat de scăderea drastică a numărului românilor, lucru care în maxim 100 de ani ne desfiinţează ca stat şi naţie... Păi se prea poate, dar numai dacă aplicăm orbeşte şi iraţional reducerea la absurd, altfel nu. Pentru că, de pildă, cei vreo două milioane de români plecaţi să muncească peste graniţe s-ar întoarce rapid dacă lucrurile s-ar îmbunătăţi în România şi aşteptăm cu interes justificat viitoarea guvernare USL, care va schimba radical situaţia din ţară şi va aduce acasă „fiii risipitori”. De asemenea, dacă se vor găsi soluţii pentru case ieftine şi locuri de muncă, atunci şi tinerele cupluri vor face mai mulţi copii, că dorinţă şi putinţă există... Cu alte cuvinte, nu trebuie să exagerăm cu îngrijorările privind statul şi naţia, aflate în pericol din cauze demografice. Din păcate, sunt şi alte motive de îngrijorare în materie de stat, naţie şi lume care nu ne dau mari speranţe în perpetuarea unei Românii de 20 de milioane de cetăţeni mulţumiţi de viaţa lor la orizontul anilor 2100, să zicem. Am fi o Românie-unicat, în care Puterea şi Opoziţia şi-ar da mâna pentru propăşirea şi prosperitatea tuturor românilor.

Desigur, nu se îndoieşte nimeni că viitorii parteneri de guvernare – mă refer aici la UDMR şi USL – vor găsi, împreună cu providenţialul viitor preşedinte şi credibilul viitor Parlament,  cele mai fericite soluţii pentru creşterea numărului românilor şi maghiarilor de o manieră care să reducă până la dispariţie spaimele legate de acest subiect. Până atunci, însă, atenţie mare la vorbele înţelepte ale preşedintelui PSD, Victor Ponta, spuse tocmai la Chicago: „Eu nu cred într-o Opoziţie care vine să distrugă tot ceea ce au făcut cei dinainte. Ei au putut face atât, noi vom face şi mai mult”. Absolut corect, nu ştiu însă cât de bucuroşi sunt liderii liberali când aud asemenea mesaje „împăciuitoriste” cu duşmanul de clasă...