În 13 ediţii ale Universităţii de vară de la Izvoru Mureşului cred că s-au adoptat 13 rezoluţii care-i apără pe românii din HarCov, la grămadă cu românii de pretutindeni. E bine că ne apără, totuşi, cineva... Dar din ’89 încoace ne amăgim cu nişte vorbe înşirate în rezoluţii pe care niciun Guvern, nicio Preşedinţie şi niciun Parlament al României nu le bagă în seamă, în vreme ce „rezoluţiile” şi cererile maghiarilor, formulate de un banal (mă refer la procente aici) partid etnic aflat mereu la butoanele Puterii s-au soldat cu măsuri clare de discriminare pozitivă a minoritarilor majoritari.

Şi la ediţia din acest an a Universităţii de la Izvoru Mureşului s-a adoptat o rezoluţie. Care va ajunge unde-au ajuns şi celelalte: la coş, pe vreun raft prăfuit sau în vreun sertar încăpător. În cel mai bun caz, în arhiva sentimentală a celor care-au scris-o. Spun asta cu disperare, pentru că momentul politic din acest an preelectoral ar fi unul extrem de potrivit: avem un preşedinte nou, minoritar şi el, care ar cam trebui să priceapă ce ne doare şi să ştie ce-i de făcut ca să nu ne mai doară. Nu-i de ajuns, însă, un preşedinte, îţi mai trebuie şi-un guvern, şi-un premier, şi-un parlament, şi-o clasă politică. Aici stăm prost: guvernul e surd, premierul e îngenuncheat de poveri şi corupţi, parlamentarii îşi urmăresc doar lefurile şi pensiile speciale, clasa politică n-a înţeles nimic din experienţa toamnei electorale 2014. Ce să aştepţi de la amărâţii ăştia?! Ce speranţe să-şi facă românii minoritari în HarCov având în faţă asemenea instituţii, îngenuncheate de nevoia de voturi, de corupţie, de obligaţii politice, de perspectiva pensiilor speciale şi a altor privilegii, de nesimţire şi huzur pe banii noştri?!

Dar să vedem ce vrea rezoluţia din acest an: adoptarea de urgenţă a legii votului prin corespondenţă şi/sau a votului electronic, crearea unui Minister al românilor de pretutindeni, adoptarea unor măsuri care să-i protejeze pe românii din HarCov şi pe românii romano-catolici din Moldova. Dacă nu va fi adoptată în timp util legea votului prin corespondenţă, preşedintele să purceadă la dizolvarea Parlamentului. Scurt, simplu, clar, pe înţelesul tuturor. Să vedem, acum, şi ce şanse ar fi ca toate astea să se poată întâmpla în anul de graţie 2015 şi, desigur, cei care vor urma.

Vot prin corespondenţă, sau vot electronic? Avem, deja, o problemă pe care nici măcar specialiştii în materie n-au rezolvat-o. Se presupune că oricare dintre ele va fi mai bine primit de marea masă de alegători din Diaspora. Alegători pentru care se bat toate partidele, mai puţin PSD, depăşit de situaţie – Ponta şi-ai lui se bazează pe votul morţilor şi-al traseiştilor, dar se va împuţina şi ăsta după ce va fi condamnat definitiv Liviu Dragnea pentru „profanarea” votului la Referendumul din 2012. Prin urmare, Opoziţia face eforturi pentru a pune la cale o sesiune extraordinară având ca temă adoptarea votului prin corespondenţă. Nu mai ştiu exact ce înseamnă Opoziţia românească în acest moment, motiv pentru care am mari îndoieli că această lege va fi adoptată în timp util, adică în termenul prevăzut de Constituţie – cu un an înainte de alegeri. Dacă se va întâmpla o minune şi vom avea acest vot, va fi un bun şi adevărat început pentru o „schimbare la faţă” a întregii clase politice româneşti. Am, însă, mari rezerve că cele două mari partide îşi doresc sincer adoptarea acestei legi.

Crearea unui Minister al românilor de pretutindeni? Dacă nu mă înşeală memoria, am mai avut un asemenea minister, sau autoritate, sau numiţi-o cum vreţi, că nu forma contează, ci conţinutul. Iar conţinutul a fost întotdeauna acelaşi: românii de pretutindeni, inclusiv românaşii din HarCov şi Mureş, ne dau doar bătăi de cap. Nu şi voturi. Ce să facem cu ei, ce nevoie avem de ei, i-a obligat cineva să plece din ţară? Să stea şi să mănânce salam cu soia şi parizer cu maţe aici, cu noi, nu să se lăfăie la mese cu străinii, să-şi facă nevestele curve şi copiii hoţi... Aţi recunoscut zicerile, nu?! Nu sunt doar vorbele proştilor care nu văd decât Iliescu, Năstase, Ponta şi „nu ne vindem ţara” în faţa ochilor, sunt şi cuvintele unui mare ministru şi mentor pesedist ardelean, Ioan Rus pre numele lui. Grav, degeaba faci ministere pe hârtie, fie ele şi de dragul Diasporei, dacă nu fac nimic. Am avut un asemenea ministru, era un actor prieten cu premierul, care şi-a consumat toată rezerva de inteligenţă politică şi patriotism înjurându-l pe Traian Băsescu. Ce să aşteptăm de la asemenea politicieni?!

Protejarea românilor din HarCov, supuşi unui proces continuu de deznaţionalizare. Cel mai bine a zis-o chiar prefectul de Harghita, pesedistul Adrian Jean Andrei: românii sunt dominaţi de sentimente de neputinţă, teamă şi părăsire, din cauza atât a politicilor UDMR, cât şi a inactivităţii autorităţilor de la Bucureşti. O spune, deci, chiar un reprezentant al Puterii: nu UDMR şi Budapesta ne-au deznaţionalizat, ci indiferenţa şi dispreţul politicienilor români, ortodocşi şi patrioţi de la Bucureşti. Bravo, Jeane! Şi-apoi, cum să se manifeste, oare, „protecţia” invocată? Rezoluţia ne oferă şi un răspuns: Forumul Civic al Românilor din HarCov să fie finanţat de la bugetul de stat, la fel ca Fundaţia Comunitas a minoritarilor majoritari maghiari. S-a introdus deja o discriminare: Forumul Civic Românesc nu e singura asociaţie de români care activează în Covasna şi Harghita, e doar cea mai vocală şi, probabil, cea mai numeroasă. De ce doar Forumul să fie finanţat de Guvern? De ce nu şi celelalte asociaţii şi fundaţii româneşti care, ca şi Forumul Civic, au ca scop crearea unor relaţii interetnice armonioase? Vrem doar „protecţia” românilor, asociată unei stări interetnice conflictuale permanente, sau ne dorim să trăim în pace şi bună înţelegere cu maghiarii? Ne vedem doar vârful nasului şi interesele imediate, sau reuşim să pătrundem mai departe?!

Aş zice că şi românii, şi maghiarii ar trebui să fie protejaţi de nişte guverne imbecile şi politicieni ticăloşi. Dar asta-i altă poveste, vom aborda subiectul şi mâine.