Politicienii traseişti au lansat în spaţiul public povestea neregăsirii: „Nu mă mai regăsesc în partidul x, y, z...”. De la ei am învăţat şi noi să ne întrebăm din când în când: în cine ne mai regăsim? O facem, cu siguranţă, mai sincer îngrijoraţi decât ei.

Posibile răspunsuri pilduitoare: „Mă regăsesc în Cuminţenia Pământului”. Sculptura lui Brâncuşi n-a ajuns doar subiect de păruială politică, fătuca asta timidă cioplită în calcar e şi pe buzele cumetrelor din glodurile satelor româneşti, care n-au auzit în viaţa lor de Brâncuşi. „Ai da un leu pentru Cuminţenia Pământului, mamaie?”. „Aş da, maică, de ce să nu dau, la pensia mea ce mai contează un leu?!”. „Dar ce pensie ai mata?”. „Păi, iau în mână 400 de lei, maică, bani buni... Da’ cine-i cuminţenia asta, o fi Cruduţa?!”... Subiectul e de actualitate, s-a deschis subscripţia publică, poporul (ăla de-i spun unii „stupid people”) trebuie să cotizeze la arta românească de referinţă. Nici nu-i mult, 6 milioane de euro e floare la ureche dacă te gândeşti câţi bani se fură şi se spală în ţara asta...

„Mă regăsesc în Catedrala Mântuirii Neamului” – pare a fi un răspuns foarte bine cotat printre românii iubitori de Dumnezeu ortodox. E în regulă, pentru foarte mulţi Biserica e o bornă, e începutul şi sfârşitul tuturor lucrurilor, orice vorbă împotriva construirii acestei impunătoare Catedrale va fi amendată şi blestemată. Cum să te mulţumeşti cu o Biserică din lemn, când poţi să faci una din marmură şi granit?! Cum să te închini la o icoană veche, când poţi să ai una proaspăt vopsită pe un plastic perfect modelat?! Păi unde e progresul, unde-i măreţia Bisericii strămoşeşti?! Unde-i mândria noastră de creştini născuţi, iar nu făcuţi?! Smerenie, modestie, umilinţă, căinţă?! Ce-s astea, cine şi în ce scop le-a inventat?

„Mă regăsesc în partidul care (nu) ne conduce” pare să fie răspunsul cel mai puţin agreat, cel mai antipatic. Spre deosebire de anii ’90, când românii se regăseau covârşitor într-un partid şi un om, acum doar puţin peste 50% dintre alegători vor să voteze şi ştiu şi cu cine. Ne-am pierdut naivitatea, după ce vreme de 26 de ani am fost supuşi unui dureros viol colectiv, practicat de politicienii care şi-au asumat rolul de „stăpâni” ai trupurilor şi minţilor noastre. Nu mai ştim nici cu cine, nici de ce votăm, nici în ce direcţie vrem să mergem.

Şi totuşi, se apropie alegerile locale şi-ar cam trebui să ştim dacă ne regăsim sau nu în proiectele sau în persoana vreunui candidat la primărie sau consiliul local. I-am aşteptat în acest scop în judeţul Covasna pe co-preşedinţii PNL, Alina Gorghiu şi Vasile Blaga, ei ar fi putut să ne lămurească în cine şi de ce am avea încredere. Au fost la Sibiu şi Braşov în acest weekend, n-au mai avut timp şi pentru Sfântu Gheorghe. Poate nici nu merita efortul, ce să le spună ei românilor, liberali sau nu, din Secuime taman în ziua când DNA l-a pus pe Ludovic Orban sub urmărire penală?! Plus că, ştiu şi ei foarte bine, aici n-au cuvinte de rostit decât UDMR şi autorităţile care îi apără pe unii etnici maghiari majoritari de discriminarea practicată de unii minoritari români – asta ca să fiu înţeles de cei care ne judecă şi ne amendează la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, o autoritate autonomă care nu suportă generalizările.

La Sfântu Gheorghe e simplu, câştigă întotdeauna candidatul partidului majoritar local. Zilele astea umblau tineri maghiari să strângă semnături pentru candidatura lui Antal Árpád la Primăria municipiului. Mica lui contră cu DNA nu l-a descurajat, n-a fost nimeni prea impresionat de acuzaţia care i se aduce. Oricum ar fi, Antal a avut o prestaţie mulţumitoare, ca primar, pentru mulţi concetăţeni. N-a stat cu mâinile-n sân, s-a făcut câte ceva şi în urbea noastră. Nu ştiu nici eu, nu ştiţi nici dvs. dacă şi cât a furat. Vom vedea ce proces va fi şi ce sentinţe se vor da în cazul lui.

La Bucureşti, în schimb, e zarvă mare. Pe Orban l-a retras acelaşi DNA, iar liberalii au avut un moment de inspiraţie reuşind să-l lămurească să candideze la Primăria Capitalei pe fostul lider al studenţilor, Marian Munteanu. Dacă PNL va şti să-l „gestioneze” corect, Bucureştiul va avea un primar emanat de societatea civilă şi asumat de liberali. E o lovitură grea pentru PSD şi Gabriela Firea. Pare a fi o lovitură şi pentru independentul Nicuşor Dan, care mie nu mi s-a părut convingător. Ceilalţi nu contează.

Din păcate, tot mai puţini români se regăsesc în „România noastră”, care a devenit, pe nesimţite, „România lor”, o ţară la care ne uităm ca la o ciudăţenie pe care n-o mai recunoaştem. Despre ce simţim, ce facem şi în ce ne regăsim noi, românii din Covasna, cu altă ocazie, subiectul merită o abordare ceva mai aplicată.