Nu e prima oară când constat că agenda clasei politice este foarte departe de nevoile oamenilor. Pe cei mai mulţi dintre noi ne interesează ce punem pe masă copiilor, cum facem faţă cheltuielilor zilnice, de unde rupem ca să ne plătim întreţinerea, gazul, curentul şi toate celelalte. Câteodată, din ce în ce mai rar, ne amintim că viaţa trece pe lângă noi ca umbra unui nor, fără să ne zâmbească şi-atunci ne-apucă disperarea, dăm vina pe soartă, pe ţara în care ne-am născut, pe ursitoarele zgârcite, pe relaţia dintre aşezarea stelelor şi lună. Am început să înţelegem că vinovaţii de chinurile noastre cotidiene nu sunt nişte entităţi abstracte, ci oameni ca şi noi, chiar cei pe care îi vedem toată ziua defilând pe ecranele televizoarelor, lăudându-se cu realizări şi creşteri economice din care nimic nu ajunge şi în buzunarele noastre. Faptul că am înţeles toate astea nu ne-a ajutat însă prea mult, actul de guvernare continuă să nu aibă nicio legătură cu viaţa milioanelor de români.

Iată o singură dovadă că cei care ar trebui să ne slujească, pentru că sunt plătiţi din banii noştri, din sutele de taxe şi impozite care se înmulţesc de la an la an, habar n-au pe ce lume trăiesc, care sunt nevoile şi speranţele oamenilor sau ce caută ei într-un guvern sau altul: d-na Rovana Plumb a fost, până mai ieri, ministru la Mediu. Unde a fost la fel de utilă ca lanterna aprinsă sub soarele amiezii. Acum s-a rotit spre un alt minister, cel al Muncii, Familiei şi alte litere care ascund tot atâtea neputinţe. Întrebată de ziarişti care-i situaţia cu săracii din România, dumneaei n-a reuşit să spună ce înseamnă să fii sărac... Păi de unde să ştie? I-a suflat cineva o năzbâtie şi-a dat un răspuns: sărac înseamnă să ai un venit sub 350 de lei. Adică dacă ai 400 de lei pe lună eşti un om făcut, n-ai treabă cu lumea, ai bani să-ţi cumperi o pâine la două zile şi să plăteşti gazul de la lampa cu care-ţi luminezi adăpostul subteran în care locuieşti! Coană Rovano şi madam Plumb, sună de-a dreptul impresionant erudiţia dvs., vă sugerez să-l convingeţi pe Victor Ponta să treacă asta în programul de guvernare, va fi o mare realizare să constataţi cât de puţini săraci şi cât de mulţi bogaţi are ţara pe care o guvernaţi. Înghesuită de presă, doamna Plumb a mai găsit un răspuns: în anul 2015, exact 580.000 de oameni vor ieşi din sărăcie. Desigur, ca urmare a înţeleptei guvernări PUPU. Pe ăştia cum i-o fi calculat oare?!

Apropo de programul de guvernare, de lipsa oricărei legături între guvernanţi şi guvernaţi, iată că s-a ajuns la Curtea Constituţională cu el pentru că Ponta n-a vrut cu niciun chip ca prevederile protocolului cu UDMR să fie regăsite în acest program, cu subiect şi predicat, cu toate amănuntele. „Vom vedea ce va hotărî Curtea, aşteptăm decizia judecătorilor, nu ne asumăm răspunderea pe programul de guvernare” – au susţinut la unison noii aliaţi. Până miercuri, când Ponta şi Băsescu s-au înţeles pe cuvânt de onoare... O fi suficient?! Vom vedea. Oricum, miercuri seară miniştrii lui Ponta au depus jurământul. Drept urmare, vor putea munci din răsputeri pentru bunăstarea noastră şi binele patriei. În sfârşit, dacă Ponta nu va fi din nou mincinos, vom cunoaşte şi noi chichiţele unui program de guvernare care va cuprinde şi protocolul încheiat cu UDMR. Vom şti, cu alte cuvinte, la ce să ne aşteptăm de la guvernul PUPU, cu o importantă componentă maghiară.

Singurul lucru care îl mai interesează acum pe Ponta este să reziste cu acest guvern până-n toamnă. Cu o Opoziţie fărâmiţată, care trăieşte încă din lovitura de stat din vara anului 2012 (îmi pare rău să-i dau dreptate d-lui Antonescu, dar cam aşa stă treaba cu PDL-ul lui Vasile Blaga) şi cu un ministru de Interne ingenios şi fidel, cum este generalul Oprea, premierul speră să dea lovitura impunându-şi un candidat de paie la Cotroceni. Unul precum Tăriceanu sau Oprescu. Împreună cu oricare dintre cei doi, actuala guvernare ar distruge şi cea din urmă rămăşiţă de democraţie şi stat de drept care mai bântuie prin ţară, lansând pe piaţa internaţională o Românie pierdută undeva între Rusia şi Venezuela.

Asta ne-ar aştepta cu PUPU peste tot. Avem destulă vreme să ne gândim la lucrurile astea, să luăm atitudine şi să echilibrăm situaţia. Nu ieşind în stradă împotriva prezenţei UDMR la guvernare, cum sugerează unii dintre cititorii noştri, şi nici refuzând să votăm. Cu siguranţă, însă, va trebui să ne implicăm mai mult, să ne informăm mai mult şi chiar să gândim mai mult cu propriile noastre mijloace.