Pentru o ţară cu profunde simpatii comuniste cum este Grecia, acceptarea unor reforme dureroase în schimbul pachetului financiar salvator de la Uniunea Europeană înseamnă nu doar un sacrificiu inacceptabil, ci şi o umilinţă. Nu cred în sintagma „grecii mândri şi nesupuşi”, acreditată azi de mai toate mediile de informare, dar cred în forţa pe care ţi-o dă o istorie veche glorioasă, dovedită cu acte-n regulă. De-aici nesupunerea permanentă a grecilor faţă de măsurile de austeritate şi, în general, faţă de „amestecul marilor puteri financiare în treburile interne” ale ţării lor. Grecii consideră că li se cuvine tot ce au, pentru că au o istorie glorioasă în spate. Cumva, europenii şi lumea întreagă le sunt datori cu veşnică recunoştinţă şi admiraţie, plus veşnice împrumuturi nereturnabile: „v-am dat democraţia, v-am dat filozofia, v-am dat ştiinţele care au adus astăzi omenirea acolo unde e, nu merităm şi noi nişte sute de miliarde de euro amărâte de la voi?!”.

Lumea nu mai e dispusă să cotizeze în numele istoriei. Drept pentru care, Grecia se confruntă astăzi cu o criză de încredere, nu doar cu una economico-financiară. Dacă nu are turişti şi măslini, Grecia nu mai are nimic, pentru că oamenii nu se pot hrăni cu istoria. Ameninţată de criza financiară pe care şi-au băgat-o în casă şi cu ajutorul finanţatorilor europeni şi americani, Grecia trăieşte drama cu care ne-am confruntat noi acum cinci ani: reforme dure ale sistemelor salariale şi de pensii, creşteri de preţuri din cauza măririi TVA, privatizări forţate pe care-ar fi trebuit să le facă demult, monitorizarea permanentă a Uniunii Europene. De fapt, e mult mai rău acum la ei decât a fost după 2010 la noi, pentru că e mult mai dificil să-i faci pe greci să renunţe la privilegiile cu care s-au obişnuit foarte repede în numele trecutului lor glorios (un dolce far niente extrem de bine plătit), decât să-i faci pe români să renunţe la 25% din leafă vreme de-un an de zile.

Şi totuşi, la noi austeritatea impusă de criza economică a măturat două guverne: Emil Boc şi Mihai Răzvan Ungureanu. În mod normal, la greci se va întâmpla la fel. Premierul Tsipras este obligat să impună o austeritate cu care grecii nu mai sunt obişnuiţi, iar asta produce convulsii în guvernarea populistului extremist de stânga. Aliaţii lui Tsipras se pregătesc să-l debarce pe cel care le-a „vândut ţara marilor puteri capitaliste” – lucru inacceptabil pentru mândrii şi nesupuşii greci...

Noi avem o experienţă la care grecii, dac-ar fi deştepţi, s-ar uita cu mare băgare de seamă. Experienţa noastră le spune, de pildă, că fără austeritate nu eşti credibil, că nu poţi trăi permanent pe datorie, că guvernele populiste nu rezolvă nimic decât pe termen foarte scurt. Indiferent că eşti pe stânga sau pe dreapta eşichierului politic, dacă ai nevoie de bani trebuie să dovedeşti că impui o anumită austeritate în cheltuirea lor. Altfel nu-i primeşti. Guvernul nostru de stânga a fost obligat să producă măsuri economice de dreapta, în vreme ce liberalii s-au manifestat în anumite situaţii ca nişte veritabili politicieni de stânga. Un amalgam produs de lipsa de viziune şi de soluţii viabile, dar şi o nivelare a politicilor în numele salvării din ghearele insolvenţei financiare.

Grecii protestează şi vor protesta încă multă vreme, vor schimba guverne şi se vor răsti la marile puteri europene. Ei au un „inamic public” pe care-l pun la zid, Germania Angelei Merkel, şi îşi vor îndrepta furia asupra lui. Dar asta nu va rezolva nici una din marile lor probleme. Să găseşti pe alţii vinovaţi de lenea şi lipsa ta de decizie va fi doar o supapă pentru marea masă de nemulţumiţi.

Se demonstrează, astfel, că intrarea în selectul club EUROpean nu-i o joacă, nu poţi schimba după cum te taie capul nişte reguli la care ceilalţi membri ai clubului ţin cu toată determinarea. Noi ne-am fixat intrarea în zona EURO în 2019, iar guvernatorul Mugur Isărescu spune că proiectul e mult prea ambiţios. Adoptând o atitudine populistă, preşedintele Iohannis încearcă să promoveze, totuşi, acest an ca ţintă pentru transformarea Leului în Euro. Sper că îşi va da seama la timp că o forţare a notei în această chestiune e o acţiune criminală faţă de propriul popor. Şi noi avem de învăţat ceva de la greci, nu doar ei de la noi, nu?