Când România tace, Parlamentul şi Guvernul României fac. De cele mai multe ori, fac prostii. Cum ar fi pensiile speciale pentru parlamentari şi, mai nou, pentru militari. „Reparăm o nedreptate făcută de Boc” – zice Victor Ponta. Desigur, guvernele Boc au făcut multe nedreptăţi, printre altele s-au lăcomit şi la indemnizaţiile mamelor, ceea ce i-a făcut profund antipatici şi nepopulari. Sesizând doar nuanţa care-i convine electoral, Ponta „repară” ce-a stricat Boc: măreşte pensiile unor categorii de cetăţeni atât de amărâţi încât n-au nici măcar înainte de ce să bea un whisky...

La pensiile militarilor şi securiştilor mă refer în mod deosebit, pentru că de parlamentari vorbirăm zilele trecute, când am analizat propunerea legislativă iniţiată de pesedistul Petrică Daia. Culmea neghiobiei fostului premier Emil Boc este că nici măcar n-a reuşit să nedreptăţească militarii prin reducerea pensiilor în vreme de criză! Imaginaţi-vă stupizenia stupizeniilor: dai o lege de recalculare a „pensiilor nesimţite”, te lauzi că bagi la buget sute de milioane de lei în plus din acţiunea asta şi te trezeşti că, de fapt, pensiile militarilor au crescut cu 30%! Adică nu aduci la buget nimic, dimpotrivă, mai iei ceva din puţinătatea lui.

Asta ca să ştim de unde plecăm. Când Dogaru şi-ai lui ciraci se răzvrăteau zilnic în Piaţa Universităţii şi pe la TVR, cerând mărirea pensiilor militarilor, ei aveau deja pensiile mărite de un premier care promisese că le micşorează. Acum, ca să aibă o bază de susţinere electorală formată din cadrele militare ieşite la pensie sau în curs de, Victor Ponta „repară nedreptatea” şi mai adaugă ceva la pensiile nesimţite ale lui Boc. Dreptate o fi asta? N-aş zice, mai ales că aici e vorba şi de pensiile securiştilor, nişte oameni cumsecade care s-au dat la fund imediat după 1989, speriaţi de reacţia poporului împotriva sistemului securist opresiv, dar au revenit în prima linie de sforari ai politicii româneşti cu sprijinul neprecupeţit al tuturor partidelor aflate la Putere în aceşti 25 de ani. Acum, pentru că au suferit destul în democraţia post-decembristă, au tupeul să ceară şi să primească pensii mai mari pentru „servicii deosebite aduse patriei”. Imaginaţi-vă că pensiile astea împovărează masiv bugetul de stat pentru că au, ca să zic aşa, viaţă lungă, militarii, poliţiştii, celelalte categorii de funcţionari publici cu „statut special” pensionându-se la 55 de ani şi chiar mai devreme, dacă-şi doresc!

Mie mi se pare ruşinos ce face Victor Ponta. Dar e doar încă o decizie ruşinoasă, care se adaugă atâtor altora cu care şi-a bătut joc de noi toţi. Cum spuneam, aroganţa Ponta-PSD se întoarce, dispreţul pentru poporul român capătă formă şi conţinut: Guvernul găseşte bani pentru mărirea pensiilor militarilor şi parlamentarilor, pentru donaţii şi privilegii către Biserica Ortodoxă, dar taie banii de investiţii, nu are bani pentru şosele, taie fondurile pentru transportul elevilor, nu repară şi nu construieşte şcoli, lasă spitalele într-o mizerie cumplită. Investiţiile la pământ, infrastructura în aer, educaţia şi sănătatea la mila Domnului! În schimb, găsim bani pentru pensiile speciale ale militarilor, circa 160.000 de persoane.

Este o politică bine gândită, nimic nu-i la întâmplare; sunt ţintite categoriile electorale care votează PSD. Se-apropie anul electoral 2016 şi ăsta e doar începutul, ce-o să vedeţi prin iarnă şi la primăvara viitoare o să vă sperie de-a binelea. PSD are disperată nevoie de voturi. Partidul ăsta ne vrea liniştiţi, bisericoşi şi buimaci – ca să nu zic de-a dreptul proşti. „Staţi liniştiţi la locurile voastre” – zicea Elena Ceauşescu cu câteva zile înainte să fie împuşcată. Ion Iliescu şi urmaşii lui pesedişti ne toarnă în urechi aceeaşi picătură otrăvită a liniştii cu orice preţ.

Ţara lui Ponta ne vrea liniştiţi, proşti şi pesedişti. Ţara lui Iohannis ne vrea liniştiţi, proşti şi iohannişti, eventual penelişti. Ţara Patriarhului Daniel ne vrea liniştiţi, proşti şi credincioşi. În Sibiu, turiştii găsesc „Drumul Preşedintelui” între „Casa Preşedintelui”, în care se juca El când era copil cuminte şi tăcut, „Şcoala Preşedintelui”, în care învăţa El când era elev cuminte şi tăcut, „Sala de bal a Preşedintelui”, în care ghiciţi ce făcea El când dansa cuminte şi tăcut şi alte obiective de interes memorial, turistic şi prezidenţial. Sunt sigur că Victor Ponta nu va rămâne mai prejos şi va face şi el un „drum al premierului care era cât pe ce să fie preşedinte” prin judeţele roşii, în care va trasa urmele de neşters ale realizărilor din anii domniilor pesediste. Aici e beleaua, cum ar spune turcii, ei ştiu pe ce drum să meargă, în vreme ce noi bâjbâim ca orbeţii, liniştiţi şi proşti. Doar „Drumul Patriarhului” ne mai poate scoate din buimăceală... Sau nu?!