Campaniile electorale sunt greţoase, alegătorul neimplicat politic are nevoie de nişte kilograme de lămâie ca să treacă uscat şi curat printre sau pe lângă ele. Nu poţi ocoli desfrâul electoral, îţi intră şi în cutia poştală, nu mai vorbesc de Media, care începe să fie plină de gargară politică de la cap la coadă. Nu agreez modul fals şi amatorist în care se fac campaniile electorale la noi, dar bănuiesc că altfel nu putem, din moment ce recurgem la aceleaşi scenarii şi sloganuri plicticoase, false, nesincere, agresive sau subversive de vreo 25 de ani încoace. Copii fidele unele de la altele, nicio schimbare majoră, niciun dram de interes sincer pentru temele esenţiale – viaţa noastră aici sau în Uniunea Europeană, după caz.

N-am participat „în mod activ” la nicio campanie pentru Europarlamentare, dar nu cred c-am pierdut mare lucru. Parlamentarii români se străduiesc să alinieze alegerile astea la ridicolul şi penibilul vieţii noastre politice, ceea ce cred că este o mare eroare. În mod normal, Parlamentul European este altceva decât sinistrul Parlament al României, dar faptul că senatorii şi-au luat liber ca să-şi ajute colegii-candidaţi pentru PE nu-mi oferă nicio speranţă că „aleşii” noştri nu pun semnul egal între cele două instituţii.

Nu intru în amănunte, cu toate că aş putea, de pildă, să remarc startul campaniei pentru Europene al PDL taman la Sf. Gheorghe şi chiar cu Monica Macovei în rolul principal. Bănuiesc că românii şi maghiarii din Covasna se vor umple de mirare în zilele care vor urma văzând şi auzind câte lucruri nemaipomenite vor să facă pentru ei reprezentanţii partidelor la PE, vom avea timp să mai vorbim de promisiuni şi jurăminte de credinţă. Ce mă revoltă acum este vacanţa pe care „aleşii” şi-au luat-o pentru a ne convinge pe noi să-i votăm pe unii şi pe alţii în Parlamentul European.

Nişte calcule împrumutate de la specialiştii în materie ne oferă următoarele realităţi: senatorii români care şi-au luat vacanţă până pe 25 mai pentru a participa la campania electorală a colegilor lor de partid câştigă de vreo 10 ori mai mult decât alegătorii cu leafă minimă pe economie (aici intră şi medicii rezidenţi, şi profesorii din primii ani de practică şi foarte mulţi alţii). Spre deosebire de aceştia din urmă, adică de medici şi profesori, senatorii lucrează doar două, cel mult trei zile pe săptămână, iar vacanţele lor „electorale” sunt plătite de la cap la coadă (mai puţin indemnizaţiile de şedinţă, ar fi fost culmea să le primească şi pe astea în absenţă...). Ce fac în restul timpului nu ştie nimeni, probabil lucrează din greu la imaginea sau averea personală, nu interesează, dureros pentru noi este că o fac pe banii noştri.

Să continuăm calculele la etajul superior: senatorii şi deputaţii români şi-au luat vacanţă pentru a-şi ajuta prietenii şi colegii de partid să intre în Parlamentul European, instituţie unde ei vor putea pune deoparte sute de mii de euro într-un mandat! Bani albi, pe care nimeni nu-i poate reclama la DNA, dacă nu cumva eşti atât de prost şi de hoţ ca Adrian Severin, să te laşi înregistrat de gazetari – ştiţi povestea, nu insist. Aşadar, ce avem noi aici: nefericitul alegător cu o pensie mizeră sau beneficiar de ajutor social, nefericitul alegător cu leafă minimă sau medie pe economie, fericitul alegător cu leafă mult peste nivelul mediu, parlamentarul chiulangiu şi viitorul parlamentar european plin de bani şi de experienţă – ce-i uneşte pe ei? Îi uneşte dorinţa nebună de a-i propulsa pe listele Parlamentului European pe cei care TREBUIE, nu pe cei care MERITĂ. Pentru că, de obicei, cei care merită stau acasă, nu se bagă, privesc cu dispreţ şi răceală nebunia şi potlogăriile electorale proprii unei campanii electorale româneşti.

Dacă n-aş avea experienţa tristă a unui buletin de identitate plin de ştampile „Votat”, v-aş îndemna să staţi acasă şi să nu participaţi la mascarada asta, în care sute de parlamentari nesimţitori îşi mint pe faţă alegătorii, mergând 30 de zile într-o vacanţă nemeritată, plătită din bani publici, ca să promoveze nişte candidaţi pe care trei sferturi din electorat nu dau nici măcar doi bani. Dar, din aceeaşi experienţă, ştiu că dacă nu te implici şi nu votezi n-ai niciun drept să-i înjuri după aceea pe cei aleşi. Aşa încât, măcar din acest punct de vedere merită să ciuliţi urechea şi să căscaţi bine ochii la tot ce vi se va spune şi vi se va promite în aceste 30 de zile. Şi, mai ales, notaţi-vă undeva promisiunile şi vorbele astea goale, poate se va ivi ocazia să le aruncaţi în ochii celor care v-au manipulat!

Oricum, grăbiţi-vă să daţi ochii cu parlamentarii pe care i-aţi ales acum doi ani, pentru că la mijlocul lunii iunie intră iar în vacanţă, cea mare, de vară şi nu-i mai vedeţi şi nu-i mai auziţi până-n toamnă. Ceea ce s-ar putea să nu fie chiar cel mai mare rău din câte ni se pot întâmpla! Dar nici cel mai bun, ţinând cont că sunt nişte entităţi perfect inutile şi la fel de preţioase dintr-o dictatură pe care n-o bănuiam cu 25 de ani în urmă.