Am numărat patru teme mari de dezbatere publică în momentul de faţă, teme care eclipsează orice alte încercări de a „lua faţa” în Media sau pe scena politică. Temele astea, pe care le voi răsfira în cele ce urmează, ne dau tuturor bătăi de cap, frisoane, speranţe, indigestii – după caz, vârstă, sex şi istoric al bolilor din copilărie.

1. Refugiaţii – iată o realitate care ne înfiorează. Mai glumim noi pe seama lor, că nu-i sănătos să le luăm chiar pe toate-n serios, dar purceaua-i moartă-n coteţ... Ne-am îmbătat cu apa rece din paharul prezidenţial şi-acum ne dor gâlcii. Să traduc: războinicul nostru preşedinte Iohannis s-a făcut de tot râsul; după ce s-a răţoit la UE că noi nu primim decât fix 1785 de imigranţi, că fix atâtea paturi, pături şi conserve de fasole avem, preşedintele nostru a admis, la fel de sobru ca un Sfinx pe care scrie cu graffiti „Klaus + Carmen = love”, că n-avem probleme cu locurile de cazare şi putem primi uşor aproape 5.000 de imigranţi. De fapt, putem primi şi vom primi câţi refugiaţi doreşte Uniunea Europeană... Prevăzusem răsturnarea de situaţie, dar nu mi-am dorit-o. Adică mi-aş fi dorit un preşedinte mai tare pe poziţii, urăsc să spun lucrul ăsta dar o s-o fac: mi-aş fi dorit un Iohannis cu tupeul lui Viktor Orbán. Sau un Iohannis care să nu se fi răţoit copilăreşte la vest-europeni, după care să-l trimită pe netalentatul domn Oprea la Bruxelles să voteze „nu” refugiaţilor, alături de Cehia, Slovacia şi Ungaria. Asta m-a durut mai tare decât poveştile cu atentatele care ne aşteaptă după ce musulmanii ne vor invada spaţiul vital...

2. Victor Ponta şi moţiunea de cenzură a PNL. Astea sunt subiecte care ţin mereu prima pagină, într-o formă sau alta. M-am săturat şi de Ponta, şi de „opoziţia” PNL. False amândouă. Ponta e deja istorie, iar moţiunile PNL sunt o glumă câtă vreme PSD are în spate un electorat de 35-40%. Să fim serioşi, ca să schimbe ceva liberalii ar trebui să aducă PSD-ul la mai puţin de 30% în intenţiile de vot ale populaţiei. Iar pentru asta ar trebui să le ia voturile pesediştilor cu o echipă pe care românii s-o simtă şi puternică, şi corectă, şi fără „pete” în trecutul politic – ceea ce e extrem de dificil după ce şi liberalii, şi democrat-liberalii s-au înfruptat din „fructul” otrăvit al guvernărilor corupte sau nepopulare. Deci, nici o şansă acum. Poate mai târziu, cine ştie, dacă eventual se vor trezi la realitate şi liberalii, şi Iohannis...

3. Sorin Oprescu şi boala acumulării fără să ai nevoie. Asta-i o boală pe care n-o înţeleg nicicum: de ce te omori să aduni avere când, de fapt, n-ai nevoie de ea?! De ce să nu dormi liniştit, de ce să-ţi sară inima din piept la sunetul sirenelor Poliţiei şi la soneria insistentă sau „berbecul” în uşă anunţând o posibilă descindere a procurorilor?! De fapt, la ce bun să fii medic şi să te bagi în politică?! E clar că un medic valoros nu poate fi şi un politician capabil. Avem câteva exemple, nu? Cel mai recent: Sorin Oprescu. O penibilitate mai mare nu există, e firesc să-l doară în capul pieptului şi să nu poată dormi. E posibil să fie la un pas de infarct, după cum e posibil să mintă. Dar el e singurul creator al bolilor de care suferă... N-are dreptul la compasiune, pentru că nimeni nu poate înţelege până unde merg lăcomia şi prostia lui.

4. Traian Băsescu, informator al Securităţii. N-aş fi vrut să fie un subiect important, speram să trecem de perioada „Băsescu e-n tot ce mişcă sub soare” propusă de televiziunile patronate de urmaşii „victimelor represiunii politice” Voiculescu şi Ghiţă. Dar nu se poate, Antenele şi România TV manipulează la foc continuu, aşa că ne-au mai dat un subiect, de fapt o ciorbă greţoasă reîncălzită. Au fabricat, sau au preluat un document fals despre o colaborare contra-cost a lui Băsescu Traian cu Securitatea de prin 1984. Documentul cu pricina a fost desfiinţat de specialişti, inclusiv de un fost şef al Securităţii de pe vremea lui Ceaşcă. Ce vreau să spun, de fapt: e semn rău când două televiziuni de teapa celor amintite mai sus au audienţele uriaşe pe care le au! Asta înseamnă ori că suntem masochişti, ori că nu ştim să deosebim binele de rău, adevărul de minciună şi realitatea de manipulare, ori că audienţele astea nu sunt deloc reale. În orice situaţie ne-am afla, tot rău e... Presa n-ar trebui să fie, în nici o împrejurare, subordonată economic sau politic. În rest, dacă nu-l închid procurorii DNA, Băsescu va reveni pe scena politică. Nu cu mare succes, dar cu vervă şi dorinţă de revanşă. Ceea ce înseamnă mult pe adormita noastră scenă politică.