Este o întrebare desprinsă din mulţimea de postări pe site-ul covasnamedia.ro. O întrebare pe care şi-o pun, firesc, românii dar la care am citit şi câteva răspunsuri serioase din partea unor etnici maghiari. Întrebările şi răspunsurile astea, preocuparea şi îngrijorarea care le însoţesc mă obligă, practic, să le fac cunoscute şi cititorilor noştri nefamiliarizaţi cu socializarea pe Internet. Aşa încât, în măsura în care cititorii Observatorului de Covasna vor continua să se manifeste civilizat şi interesant în postările lor pe site-ul ziarului, voi încerca să adun, periodic, cele mai interesante opinii şi să le public într-un „editorial” care să fie al dvs., eu oferindu-mi doar un palid drept la un comentariu final extrem de succint. Numele comentatorilor pe site nu are importanţă, cei care folosesc acest sistem de relaţionare publică uzează, în general, de nick-name-uri, iar pentru cititorii ziarului tipărit nume precum „Lili”, „Io”, „Doru”, „Kviatkovski” sau „Românul” nu spun oricum nimic.

Aşadar, „Let’s talk about”, cum ar zice englezul, sau „Hai să vorbim despre ce ne interesează”, cum vă propun eu măcar o dată pe săptămână:

„Cum vor fi trataţi românii în viitorul Ţinut Secuiesc Autonom?”

„Vor fi trataţi aşa cum merită. Şi exact la fel cum sunt trataţi şi maghiarii. Ca o masă de manevră foarte uşor manipulabilă cu promisiuni care mai de care. Doar iar e an electoral, nu? Până când suntem trataţi şi românii, şi maghiarii, şi secuii şi cine mai vreţi ca nişte „oi” care se iau după „măgarul” care urlă mai tare nu văd unde este problema. Toţi beneficiem de aceleaşi condiţii politico-socio-economice ale unui judeţ cotat ca fiind printre cele mai sărace din ţară. Doar că unii ne lamentăm şi vociferăm, în loc să ne străduim, fiecare pe „pătrăţica” proprie, să ne facem co-existenţa mai uşoară, intrând în jocul stupid al principiului „să moară şi capra vecinului”, doar că acum se doreşte moartea vecinului, să îi iau eu capra...”

„Cât despre românii din zonă, pe cine interesează soarta lor? Dacă pe cei care guvernează nu-i interesează, cum să ne aşteptăm să-i intereseze pe liderii UDMR, cum să ne aşteptăm să-i întrebe ei pe români ce vor, cât timp cei de la Bucureşti nu-i întreabă şi nu se interesează de soarta lor? Ce contează pentru PSD-ul lui Ponta câteva zeci de voturi ce le-ar obţine în zonă, că mai mult nu cred să ia PSD aici? Înverşunarea cu care UDMR ţine sus steagul autonomiei teritoriale, care în final ar duce în mod evident la un separatism etnic, poate fi interpretată în fel şi chip, dar nicicum ca o dorinţă de a fi împreună românii şi maghiarii.”

„Suntem în poziţia pe burtă, de unde ca grup etnic doar asistăm, dar nu ne exprimăm. Nici cu vorba, nici cu fapta. Pe bună dreptate, ne merităm soarta.”

„Clasa politică, de 25 de ani s-a descalificat total prin măsurile luate. Şi când te gândeşti că noi îi plătim, pentru ce? Pentru „insuccesuri”, pentru debandadă şi haos politic şi legislativ? Oamenii ăştia sunt puşi acolo parcă să lucreze împotriva poporului, nu pentru popor. Din cauza haosului creat de toţi politicienii, tu ca persoană nu mai eşti stăpân pe destinul tău, pentru că indirect ţi-l coordonează alţii.”

„Dacă acei oameni normali despre care vorbiţi (e vorba despre un mesaj anterior al d-nei Izelin Kinga Fekete, dezbătut în editorialul „Şogunul şi meandrele gândirii autonomiste” – nota mea) ar reprezenta o masă critică, aceşti lupi în costume nu ar avea priză cu astfel de mesaje xenofobe. Realitatea este că maghiarii se regăsesc în astfel de abordări, le aplaudă. Deocamdată, românii minoritari încasează, dar numai până la un punct, tot critic.”

„Autonomia intrastatală nu este soluţia, indiferent de naţionalitate. Mai degrabă aş vrea să-şi pună toţi cei care vor autonomie următoarea întrebare: punctual, ce vrem, când vrem şi de ce avem nevoie? Eu cred că s-a ajuns la o soluţie tip „totalitară”, în loc să vedem punctual ce ne trebuie şi ce ne lipseşte. O petiţie cu cerinţele noastre, ale tuturor din zonă: mai multe drepturi? Ce drepturi? Mai multă libertate? Ce libertate? Mai multă transparenţă financiară zonală? Asta nu o să vedem niciodată, dar e bună ca obiectiv. Mai multe joburi pentru minorităţi? Dacă este să privim totul ca pe o campanie, care este agenda noastră?”

Interesante opinii, nu? Din frânturile astea de păreri se poate închega o concluzie: suntem departe, foarte departe de a şti CE VREM! Iar despre CUM VREM nici nu poate fi vorba. Important mi se pare, totuşi, să comunicăm unii cu ceilalţi, să nu ne închidem în spatele culorilor politice sau apolitice, să ne implicăm în tot ce înseamnă viaţa noastră comunitară. După cum bine remarca unul dintre cititorii noştri activi, EXISTENŢA noastră aici are în faţă un mare CO. Cu sau fără Bucureşti sau Budapesta, aş adăuga eu.