Când ţi se face scârbă de clasa politică pe care, într-un fel sau altul, o girezi cu (sau fără) votul tău, când ajungi să-ţi scoţi din minte şi inimă oameni doar pentru că fac parte dintr-un partid politic, atunci e semn că ceva nu merge în relaţia ta cu societatea în care trăieşti. Adică: ori eşti tu defect, ceea ce e foarte posibil, ori e societatea defectă, ceea ce e mai greu de acceptat, chiar dacă se prea poate...

Este situaţia în care mă aflu eu ori de câte ori îi văd şi îi aud exprimându-se pe liderii marilor noastre partide politice. Este pur şi simplu aiuritor felul în care aceşti oameni mint şi fac mişto de toţi şi de toate, de parcă nu ei ar fi autorii dezastrului în care se află ţara în anul electoral 2016. De parcă s-ar fi născut ieri şi-ar fi crescut ca Feţi-Frumoşii din poveste, albi şi curaţi-uscaţi ca fundul copilaşului de pe pachetele cu pamperşi. Aproape fără excepţie (nu spun niciun nume care, în opinia mea, ar face excepţie de la această regulă pentru a nu pierde şirul înjurăturilor pe care le merită toţi, absolut toţi politicienii români), oamenii care ne conduc şi-au bătut joc de noi, de soarta României, de viitorul copiilor şi nepoţilor noştri. Culmea neobrăzării este că aceiaşi oameni, plus alţii cu aceleaşi apucături, vin acum să vă ceară votul, minţindu-vă cu aceeaşi seninătate cu care în anii trecuţi v-au furat, v-au înşelat, v-au ucis speranţele. Îi aud şi-i văd şi nu-mi pot opri un rictus; mulţi dintre ei sunt la a doua-treia-patra candidatură, deci sunt aleşii noştri! Asta mă sperie cel mai tare, noi îi facem pe ei mari, nesimţiţi, nespălaţi, hoţi şi neruşinaţi!

Nu mai reuşesc să rezist, de pildă, să citesc sau să văd pe ecrane ce scriu sau declară pe Facebook nişte condamnaţi la închisoare sau urmăriţi penal precum Liviu Dragnea şi Victor Ponta. Unul e preşedintele unui partid mare şi veşnic, celălalt îşi pregăteşte revenirea glorioasă în politică, i se încălzeşte scaunul de preşedinte al Camerei Deputaţilor. O palmă mai ruşinoasă pe obrazul acestei ţări nu poate exista! Chiar n-aveţi alţi oameni, sau ne livraţi exemplare de acest tip doar pentru că electoratul vostru dur ca stânca înghite orice?! Nu găsiţi alţii care să vă (şi să ne) conducă, sau vă mulţumiţi doar să vă bateţi joc de românii care gândesc şi văd şi mai departe de vârful propriului nas?! Iar întrebarea nu-i vizează doar pe pesedişti, ci şi pe liberali, care au reuşit dintr-a patra încercare un candidat la Primăria Bucureştilor, ca să nu mai vorbesc de candidaţii din teritoriu, unii dintre ei refuzaţi nu de alegători, ci de birourile electorale, nici măcar o candidatură nu sunt în stare să pregătească – exemplul Întorsurii Buzăului este elocvent. Drama este completată de Guvernul tehnocrat, care nu găseşte în România asta destul de mare oameni necompromişi, deştepţi şi harnici pentru nişte funcţii de ministru. Cine i l-o fi băgat pe gât lui Cioloş pe Achimaş Cadariu, la Sănătate?! Dar pe ministresa de la Finanţe, Fonduri Europene etc.?!

„Ne paşte restauraţia PSD” scrie o cititoare pe site-ul ziarului nostru. Da, asta e şi senzaţia mea, şi sunt de acord şi cu observaţia altui cititor: ne mai paşte şi „dezgustul de expresie”... Un dezgust pe care parcă nu l-am mai întâlnit până acum, oricât de mari şi multe ar fi fost nemulţumirile oamenilor. Comentariile care apar pe site-urile ziarelor la articolele despre „prestaţia” voastră politică, onorabililor, ar trebui să vă umple de ruşine – dacă le-aţi citi, desigur, ceea ce cu siguranţă nu faceţi. Aţi vedea acolo ce viaţă tristă aveţi fără măcar să vă daţi seama! Ce mici sunteţi, ce pitici aţi ajuns să fiţi în ochii alegătorilor întotdeauna mai deştepţi decât voi! Dar care vă votează învinşi de lehamitea, oportunismul, naivitatea, credulitatea şi buimăceala proprii electoratului român.

Ştiu, trebuie să mergem la vot, trebuie să votăm, întotdeauna am spus asta. O spun şi-acum, dar vă mărturisesc că nu sunt deloc entuziasmat, de fapt mi-e frică de ceea ce gândesc şi votează conaţionalii mei! Veţi spune că nu e important, e vorba doar de nişte „locale” amărâte... Nu-s chiar amărâte, pentru că primarii şi consilierii locali ne fixează condiţiile în care vom trăi, fiecare dintre noi, în următorii patru ani. Iar până la Dumnezeu te mănâncă sfinţii, nu trebuie să vă spun eu asta! Aşa că cercetaţi, citiţi, ascultaţi, formaţi-vă păreri şi votaţi în cunoştinţă de cauză, nu pentru un kil de zahăr sau o promisiune care nu va fi niciodată onorată de ăia care vor ajunge primari sau consilieri!

În loc de încheiere, o rugăminte adresată senatorului (PNL?!) de Covasna, Marius Lucian Obreja: reveniţi cât mai grabnic la profesia de bază; cu riscul de a vă mai bătători puţin palmele greu muncite, e posibil să fie singura pe care s-o faceţi bine. Oricum, mai bine palme (la figurat, desigur...) decât un obraz crăpat!