E nevoie de vigilență majoră. Nu doar din partea lor, care oricum o au, ci și din partea noastră. Știu că împărțirea asta în tabere etnice nu-i bună, dar e o realitate împotriva căreia nu pot lupta. Nu mai am timp, chef și dorință. Mi-am consumat toate rezervele de cumsecădenie de când i-am văzut pe Beke și camarazii lui încercând să se facă simțiți în Europa prin acțiuni teroriste în Tg. Secuiesc. Așa că, din când în când, trag cu ochiul la presa de limbă maghiară și la discursurile liderilor politici, de opinie și de presiune mediatică aparținând acestei etnii.

Și iată ce constat citind și ascultând: cele mai des folosite cuvinte și expresii sunt „autoguvernare, pământ secuiesc, maghiari oprimați, drepturile istorice ale maghiarimii, autonomie, statul român invadator, autoritățile române îi vânează pe maghiari”. Cu aceste cuvinte și expresii se nasc ideile de forță ale oricărui discurs cu încărcătură politico-etnică. Cu ele apar și bucuriile unora, și necazurile altora. Cu ele se câștigă voturi, cu ele se intră în Parlamentul României.

„Nu există altă soluție pentru maghiarii din România decât autonomia. Ungaria este obligată să sprijine demersurile autonomiste ale maghiarilor de peste hotare”. Stăm, deci, cu autonomia la ușă ca gospodina cu mătura după ușă într-o casă murdară. O sperietoare pe care românii n-o mai bagă-n seamă, obișnuiți cu mizerii cotidiene mai mari, niște „gunoi” în plus nici nu contează, mai ales când el provine dintr-o zonă recunoscută pentru excesele etnice.

Autonomia pământului secuiesc este obsesia majoritarilor din HarCov. Este motivul pentru care UDMR există și motivul pentru care această forță politică minoră își dorește să fie mereu la guvernare. O recunosc liderii lor politici: cooptarea UDMR într-o viitoare echipă guvernamentală după alegerile din toamna acestui an este absolut necesară pentru „a împiedica reorganizarea administrativă pe care partidele românești încă și-o doresc”. Dacă de împiedicat va fi greu, atunci se poate rezolva și prin „influențarea deciziilor în ideea formării unui Ținut Secuiesc din cele trei județe cu populație maghiară semnificativă”. Ați înțeles, e vorba despre reînființarea Regiunii Mureș Autonomă Maghiară.

Prin urmare, ni se pregătește o nouă guvernare cu UDMR pe post de cântăreț în strană – un om pe care nu-l placi, dar de care nu te poți lipsi. Un partid care va funcționa din nou, cu același remarcabil succes de public, ignorând total nevoile minoritarilor români din HarCov. Și dac-ar fi să mă uit la câtă ură și prostie există în clasa politică românească la această oră, e limpede că demersul maghiar antireorganizare administrativ-teritorială are mari șanse de succes. Niciun partid cu majoritate fragilă, niciun premier și niciun guvern nu-și vor asuma o acțiune politică de natură să creeze mari animozități de natură socială și etnică – nu doar maghiarii, ci și mulți români din toate județele amărâte ale patriei își vor apăra sărăcia, și nevoile, și neamul. C-așa am făcut mai toată istoria noastră, iar când am reușit să ieșim din acest marasm fatalist am dat în beleaua „băieților deștepți”: îmbogățirea peste măsură pe bază de hoție și corupție.

Așa că vom rămâne la micile noastre interese, uitând de interesul major al României: o administrație eficientă, debirocratizată, simplificată, redusă la strictul necesar. Iar aici, repet, nu e doar „mâna” UDMR, ci și „biciul” marelui PSD, un partid care ține cu dinții de micile feude provinciale, ușor de manipulat, de cumpărat, de influențat. Păi nu? Ce-ar mai fi fost Liviu Dragnea fără județul-fantomă Teleorman?!

Sunt curios până unde va merge PNL cu acțiunile proreformă administrativă, pentru că au și ei baronii lor locali extrem de influenți. De-aia ziceam: cu UDMR la guvernare putem pune cruce reformei în administrație, pentru că nimeni nu-și dorește, de fapt, avion pe casă...