Partidul Democrat Liberal face prima mişcare deşteaptă după o lungă aşteptare: sprijină un premier independent şi nişte miniştri mai mult decât onorabili în încercarea de a salva nu doar propria imagine, ci şi viitorul ţării. Apariţia acestor oameni pe scena politică îmi dă speranţe că România nu s-a blocat în proiectul falimentar propus de nişte lideri falimentari ai unor partide falimentare. Falimentare, dar cu mari pretenţii, cu uriaşe orgolii, în faţa cărora interesul ţării contează mai puţin decât un berbec de prăsilă pentru Gigi Becali. E vorba, aici, de partidele din Opoziţie, unite sub stindardul USL, şi mai puţin de PDL, care îşi mai spală din păcate sprijinind (până la capăt, sper) proiectul Ungureanu, pus în operă de preşedintele Traian Băsescu.

N-aş intra în schema obişnuită, aceea de a bârfi Opoziţia la grămadă (nu vă temeţi de cuvântul „bârfă”, asta face tot timpul presa), drept pentru care o să fac nişte precizări: m-am lămurit definitiv că Antonescu s-a otrăvit cu parfumul de orgoliu de Crin fiert în suc propriu. Prestaţia lui în rolul de co-preşedinte al unei alianţe politice care se pregăteşte să guverneze România a fost nu catastrofală, ci deplorabilă, tristă, minusculă. El să fie Omul Providenţial pentru o Românie sătulă, nu-i aşa, de „dictatura” lui Băsescu?! El să fie Omul care să aline durerile amărâţilor, pensionarilor, şomerilor – singurii îndreptăţiţi să-şi strige nemulţumirile şi frustrările oriunde şi oricând?! N-am văzut niciodată o prestaţie mai slabă, mai neargumentată şi mai lipsită de perspectivă din partea unui anunţat deja candidat la prezidenţiale. N-are nicio scuză, vorba unui confrate, Crin devine un caz patologic, confirmând un adevăr verificat: nu e bine să dormi cu flori de Crin în aceeaşi cameră...

Nu voi zice mare lucru despre noua echipă guvernamentală, nu-i ştiu pe tinerii ăştia, pot fi foarte buni, după cum pot fi mai proşti decât ceilalţi, nu-i putem ghici, problema mea rămâne prestaţia Opoziţiei. Şi aici voi ajunge la Victor Ponta, alt co-preşedinte al USL, care se lasă ameţit de Crinul cu care convieţuieşte politic. Amiciţia lui cu acest trist actor al scenei noastre politice nu-i va aduce niciun beneficiu, dimpotrivă, îl va expune oricărei critici raţionale. Oamenii lui Antonescu se pregătesc, de fapt, să ne ducă într-o instabilitate politică ucigătoare pentru România, singurul scop fiind Puterea! Atât şi nimic mai mult, ceea ce ar fi normal până la un punct, dar priviţi cât de ahtiat după fotoliul de la Cotroceni este Crin... Cum să crezi în asemenea oameni, cum să le înţelegi grevele parlamentare, fuga de răspundere, neparticiparea la lucrările comisiilor care i-au audiat, ieri, pe noii posibili miniştri? În ce ţară trăim şi cât mai trebuie să coborâm pentru a înţelege  aceste „vedete” de Plai cu Boi ale politicii româneşti?! Cât de mare trebuie să fie setea de Putere ca să uiţi de interesul ţării...

Piesa asta regizată de sforarii USL nu mi se pare frecventabilă. Nu poţi să strigi tot timpul „lupul” şi el să nu vină, pentru că atunci când va veni nu te mai crede nimeni... Chiar dacă unul ca Ioan Ghişe, fost primar liberal de Braşov, ne ameninţă făţiş cu revolte „spontane” de stradă atent pregătite de oamenii partidelor, eu voi continua să cred că raţiunea oamenilor, oricât de nemulţumiţi ar fi de Boc, de Băsescu, de Udrea, de orice alt lider al Coaliţiei aflate la Putere, va depăşi orgoliile, neputinţele şi iresponsabilitatea unui profesor de istorie ratat, care va fi uitat de istorie mai curând decât îşi închipuie. Şi voi continua să sper că Victor Ponta nu este Crin Antonescu. În nicio privinţă.